Tiberius
al doilea împărat roman / From Wikipedia, the free encyclopedia
Tiberius Caesar Augustus, născut Tiberius Claudius Nero (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37), a fost al doilea împărat roman și a domnit de la moartea lui Augustus în anul 14 până la moartea sa în 37.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Tiberius | |
Împărat roman | |
Tiberius | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Tiberius Caesar Augustus (născut Tiberius Claudius Nero) |
Născut | 16 noiembrie 42 î.Hr. Roma |
Decedat | 16 martie 37 Misenum |
Înmormântat | Mausoleul lui Augustus |
Cauza decesului | cauze naturale |
Părinți | Tiberius Nero Livia |
Frați și surori | Nero Claudius Drusus |
Căsătorit cu | Vipsania Agrippina[*] (–) Iulia Caesaris filia (–)[1] |
Copii | Drusus Iulius Caesar[*] Claudia/Claudius[*][[Claudia/Claudius (possibly stillborn child of Tiberius and Vipsania)|]] Tiberillus[*][[Tiberillus (infant son of Tiberius and Julia the Elder)|]] Germanicus |
Religie | Religia în Roma antică |
Ocupație | militar politician militar[*] |
Limbi vorbite | limba latină limba greacă veche |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | August |
Familie nobiliară | Dinastia iulio-claudiană |
Domnie | |
Domnie | 14–37 |
Predecesor | Augustus |
Succesor | Caligula |
Modifică date / text |
Fiu al senatorului Tiberius Claudius Nero și al Liviei Drusilla, Tiberius devine, în urma căsătoriei mamei sale cu Octavianus, în 38 î.Hr., fiul vitreg al viitorului împărat Augustus. Tiberius beneficiază de o strălucită educație și începe cariera armelor în calitate de tribunus militum în campania lui Augustus din Hispania împotriva triburilor cantabrilor din anii 26-25. În anul 20 î.Hr. conduce solia romană în Orient, care instalează un rege clientelar Romei pe tronul Armeniei și obține, după încheierea tratatului romano-part, retrocedarea insignelor romane pierdute în bătălia de la Carrhae (53 î.Hr.).
Dinastii imperiale romane | |||
Dinastia Iulio-Claudiană | |||
Cronologie | |||
Cezar August | 27 î.Hr. – 14 d.Hr. | ||
Tiberius | 14–37 | ||
Caligula | 37–41 | ||
Claudius | 41–54 | ||
Nero | 54–68 | ||
Familii | |||
Gens Iulia Gens Claudia Arbore genealogic Categorie:Dinastia iulio-claudiană | |||
Succesiune | |||
Precedată de Republica Romană |
Urmată de Anul celor patru împărați |
Împreună cu fratele său, Nero Claudius Drusus, Tiberius supune, în anii 15-13, triburile reților și vindelicilor din ținuturile dintre Alpi și cursul superior al Dunării. Între 12-9 î.Hr., cucerește regiunea dintre Alpii răsăriteni și Dunărea mijlocie, populate de triburi celtice și ilire (viitoare Pannonie) și le alipește provinciei Illyricum. După moartea lui Drusus, preia comanda forțelor romane de la Rin, întreprinzând campanii în Germania dintre Rin și Elba (8-6 î.Hr.). Căsătorit, împotriva voinței sale, în anul 12 î.Hr., cu Iulia, fiica împaratului Augustus, va trebui să se autoexileze 7 ani în insula Rhodos (6 î.Hr.-2d.Hr.) din pricina eșecului căsniciei și a politicii dinastice a lui Augustus. Moartea celor doi nepoți ai lui Augustus, Lucius și Gaius Caesar, îl determină pe împărat să-l adopte și, indirect, să-l desemneze moștenitor la tron pe Tiberius (care își schimbă acum numele de Tiberius Claudius Nero în Tiberius Iulius Caesar).
Numit din nou comandant al forțelor romane de la Rin, Tiberius întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor și longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia și Dalmația, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaților. Între anii 10-12 este din nou în fruntea forțelor romane de la Rin. La moartea lui Augustus, Tiberius îi succede la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârstă la care Tiberius îmbracă purpura, personalitatea sa fusese profund marcată de îndelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie nu fac decât să-i accentueze pesimismul, suspiciunea și solitudinea. Spirit energic, cumpătat, econom, el continuă politica lui Augustus de întărire a autorității principelui, a îmbunătățit administrația provinciilor, a consolidat starea finanțelor statului.
Pe plan extern, Tiberius renunță la costisitoarea politică ofensivă din Germania, rechemând în anul 16 la Roma pe Germanicus, nepotul său, și stabilind frontiera imperiului pe Rin. Regatele clientelare Moesia, Commagene și Cappadocia sunt transformate în provincii romane. Răscoala antiromană din Africa și cea din nord-estul Galliei sunt reprimate cu violență de generalii săi. Tiberius moare bolnav în drum spre Roma, la Misenum, pe 16 martie 37. Mulți istorici susțin că un general trimis de nepotul său, Caligula, l-ar fi ucis prin sufocare, după ce Tiberiu începea să-și revină. Caligula și-ar fi ucis unchiul pentru desele molestări sexuale aplicate asupra lui, care i-au traumatizat copilăria.