Nero
From Wikipedia, the free encyclopedia
Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (n. , Antium(d), Lazio, Italia – d. , Roma, Imperiul Roman) a fost din 54 e.n. până în 68 e.n. al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene.
Acest articol se referă la al cincilea împărat roman al dinastiei Iulio-Claudiene.. Pentru alte sensuri, vedeți Nero (dezambiguizare).
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Mai multe informații Date personale, Nume la naștere ...
Nero | |
Al cincilea Împărat Roman | |
Bustul lui Nero de la Musei Capitolini, Roma | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | De la naștere până la adopție: Lucius Domitius Ahenobarbus De la adopție până la accesiune: Nero Claudius Caesar Drusus Germanicus Ca împărat: Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus |
Născut | 15 decembrie 37 Antium(d), Lazio, Italia |
Decedat | 9 iunie[1] sau 11 iunie[2] 68 d.Hr. (30 de ani) în afara Romei |
Înmormântat | Sepolcro dei Domizi[*][[Sepolcro dei Domizi |]] |
Cauza decesului | consensual homicide[*][[consensual homicide (homicide with the consent of the person being killed)|]] (sângerare[*]) |
Părinți | Gnaeus Domitius Ahenobarbus Agrippina Minor Iulia |
Căsătorit cu | Claudia Octavia Poppaea Sabina Statilia Messalina |
Copii | Claudia Augusta[*][[Claudia Augusta (daughter of Nero and Poppaea Sabina)|]] |
Religie | Religia în Roma antică |
Ocupație | poet politician militar |
Limbi vorbite | limba latină |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | August |
Familie nobiliară | Dinastia iulio-claudiană |
Domnie | |
Domnie | 13 octombrie 54 - 9 iunie 68 (&&&&&&&&&&&&&&13.&&&&&013 ani, &&&&&&&&&&&&&240.&&&&&0240 zile) |
Predecesor | Claudius |
Succesor | Galba |
Modifică date / text |
Închide
Se presupune că a dat foc Romei. Era bănuit ca ar fi comis agresiuni sexuale asupra mamei lui.[necesită citare] Nero face parte din acei împărați care au fost foarte aspru judecați în literatura antică. Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justețea afirmației lui Platon, conform căreia marea nedreptate "nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educație greșită".