Război de agresiune
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul de agresiune este o crimă împotriva păcii, care constă în plănuirea, pregătirea, dezlănțuirea sau purtarea unui război, cu violarea tratatelor, a garanțiilor sau a acordurilor internaționale. Comiterea ei atrage răspunderea internațională. Carta Organizației Națiunilor Unite și numeroase documente internaționale adoptate ulterior, incriminează războiul de agresiune, ca act ilegal al politicii externe a statelor, considerându-l crimă de drept internațional împotriva păcii și umanității.[1]
Război Istorie militară | |||||
---|---|---|---|---|---|
Spațiu de luptă
Logistică
Liste
| |||||
Portal:Război v • d • m |
O tentativă de interzicerea războiului de agresiune și eliminarea lui din relațiile internaționale a fost Pactul Briand-Kellog, finalizat prin adoptarea la Paris, la 27 august 1928, a Tratatului general de renunțare la război ca instrument al politicii naționale (Pactul de la Paris). Din păcate, tratatul nu specifică nici o procedură de contrângere colectivă destinată să reprime violarea sa și interzice doar recurgerea la război, nu și aplicarea altor forme de utilizare a forței sau amenințările cu forța. [2]
După al doilea război mondial, Organizația Națiunilor Unite a consacrat "principiul neagresiunii" și a stabilit că războiul de agresiune este cea mai gravă crimă internațională, fiind calificat drept crimă împotriva păcii.[3]
Într-o declarație difuzată la încheierea unei reuniuni a Conferinței Episcopale din Würzburg în sudul Germaniei, în 2003, episcopii și-au manifestat sprijinul față de rezolvarea pașnică a conflictului din Irak și au declarat că o strategie de securitate care să recunoască războiul preventiv este în opoziție cu doctrina catolică și cu Dreptul Internațional și că, în esență, acesta reprezintă un război de agresiune.[4]