Pronume
From Wikipedia, the free encyclopedia
În gramatica tradițională, pronumele (< la pronomen, literal „pentru nume”) este o parte de vorbire care constituie o clasă de cuvinte închisă, dar neomogenă. Este lipsit de referință proprie, adică nu denumește direct o realitate, ci numai se referă la ea, și are conținut semantic foarte abstract[1][2][3][4][5][6][7].
Nu confundați cu Prenume.
În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.