Limba greacă comună
From Wikipedia, the free encyclopedia
Greaca Koine (Κοινὴ Ἑλληνική, "limba greacă comună", sau ἡ κοινὴ διάλεκτος, "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. – 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești. Alte nume sunt greaca alexandrină, elenistică, comună, sau greaca Noului Testament. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor, ca primul lor dialect comun și principal strămoș al limbii demotice, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului. Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman.
Istoria limbii grecești (vezi și: Alfabetul grecesc) |
Limba protogreacă (cca. 2000 î.Hr.)
|
Limba miceniană (cca. 1600–1100 î.Hr.)
|
Greaca veche (cca. 800–300 î.Hr.) Dialecte: |
Limba greacă comună (Koine) (din aprox. 300 î.Hr.) |
Limba greacă medievală (cca. 330–1453 d.Hr.) |
Limba greacă modernă (din 1453 d.Hr.) Dialecte: |