Limba miceniană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Miceniana este cea mai veche formă atestată a limbii grecești, vorbită în zona principală grecească și în Creta între secolele XVI și XI î.Hr., înainte de invazia doriană. Este conservată în inscripții în Linear B, un sistem de scriere inventat în Creta înainte de secolul XIV î.Hr. Majoritatea acestor inscripții sunt pe tablete de lut găsite în Knossos și Pylos. Limba este denumită după Micene, primul dintre palatele excavate.
Miceniană Μυκηναϊκή ελληνική | |
Regiuni | Balcanii de Sud/Creta |
---|---|
Perioadă de existență | până în secolul 12 î.Hr. |
Sistem de scriere | silabarul linear B |
Clasificare | |
limbi indo-europene | |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-2 | nici unul |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | gmy[1] |
SIL | gmy |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Tabletele au rămas pentru mult timp nedescifrate, și fiecare limbă existentă a fost sugerată, până când Michael Ventris a descifrat silabarul în 1952 și a dovedit incontestabil că limba este o formă mai veche a greacăi.
Textele de pe tablete sunt, în mare parte, liste și inventare. Nu a supraviețuit nici o narație în proză, cu atât mai puțin mituri sau poezii. Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate.
Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz.[2]