Cartea întâi a Regilor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cartea întâi a Regilor (abreviat 1 Regi sau 1 Împărați) este o carte din Vechiul Testament. Cartea Regilor (1 și 2 Regi) (ebraică: Sepher M'lakhim, ספר מלכים) este formată din două cărți, care inițial formau o singură carte.[1] Ea prezintă o istorie narativă a regatelor antice Israel și Iuda de la moartea lui David până la eliberarea succesorului său Ioiachin dintr-o închisoare din Babilon, de-a lungul unei perioade de 400 de ani (cca.960 - 560 î.Hr.).[2] Încheie o serie de cărți istorice de la Iosua, Judecători și Regi 1 și 2 (Samuel 1 și 2), obiectivul general fiind acela de a oferi o explicație teologică pentru distrugerea regatului evreiesc de către Babilon în 586 î.Hr. și baza pentru întoarcerea acestora din exil.[2]
Informații pe scurt Biblia ebraică, Tanah ...
Închide