Daniel (carte)
carte din Biblie / From Wikipedia, the free encyclopedia
Cartea lui Daniel (în ebraică דניאל) este o carte din Biblia ebraică. Cartea povestește cum Daniel, un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. Cartea a fost compusă, probabil, în jurul anului 165 î.Hr.,[1][2][3][4] cu puțin timp înainte de moartea lui Antioh al IV-lea Epifanes în 164.
Daniel | |
Volume | |
---|---|
Daniel 1 Statuia lui Nabucodonosor Daniel 3[*][[Daniel 3 |]] Daniel 4 Ospățul lui Belșațar Daniel în groapa cu lei[*] Daniel 7 Daniel 8 Daniel 9[*][[Daniel 9 |]] Daniel 10 Daniel 11 Daniel 12 Istoria Susanei Bel și Dragonul[*] Adăugiri la Daniel | |
Informații generale | |
Gen | cărți profetice[*] |
Ediția originală | |
Titlu original | דָּנִיּאֵל |
Modifică date / text |
În general, savanții se încadrează în două tabere: unii (cum ar fi Lester L. Grabbe(en)[traduceți]) cred că o anumită formă a primelor șase capitole ale lui Daniel a circulat în secolele al VI-lea, al V-lea sau al IV-lea î.Hr., la scurt timp după evenimentele din carte și doar ultimele șase capitole au fost scrise în timpul perioadei Macabeice. Alți savanți susțin că întreaga lucrare a fost creată în perioada Macabeică, deși probabil influențată vag de legende mai vechi ale perioadei babiloniene. Unii savanți tradiționaliști susțin că întreaga lucrare a fost scrisă în timpul sau la scurt timp după viața profetului Daniel; dintre tradiționaliști, unii spun că profețiile din acestea nu s-au împlinit încă, ceea ce ar face să nu aibă nicio legătură cu Antioh al IV-lea Epifanes, în timp ce alți tradiționaliști consideră că lucrarea îl prevestește vag pe Antioh al IV-lea.[5]