Ezra (carte)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cartea lui Ezra este o carte a Bibliei ebraice. Inițial combinată cu Cartea lui Neemia într-un singur sul - Ezra-Neemia, cele două au devenit separate în primele secole ale erei creștine. Subiectul acesteia este reîntoarcerea evreilor la Ierusalim în urma încheierii captivității babiloniene și reorganizarea societății evreiești prin intermediul închinării curate. Cartea este împărțită în două părți: prima parte arată decretul emis în primul an de domnie al lui Cirus cel Mare (538 î.Hr.) cu privire la repatrierea evreilor, finalizarea și dedicarea noului Templu al Ierusalimului, în al șaselea an al lui Darius (515 î.Hr.); a doua parte relatează misiunea ulterioară a lui Ezra la Ierusalim în urma profanării preoției prin căsătoriile cu păgânii. O parte din carte a fost scrisă în arameică, iar restul în ebraică. În tradiția rabinică, este plasată în secțiunea Ketuvim a Tanakhului.
Decretul lui Cirus este considerat legendar (închipuit, nu real).[1]