Împărțirea Imperiului Otoman
From Wikipedia, the free encyclopedia
Împărțirea Imperiului Otoman a fost un eveniment care a avut loc după încheierea Primului Război Mondial. Uriașul conglomerat de teritorii și popoare care fuseseră conduse până în acel moment dat de sultanul Imperiului Otoman a fost împărțit în mai multe noi state[1]
Istoria Imperiului Otoman | |
Acest articol este parte a unei serii | |
Ascensiunea (1299–1402) | |
---|---|
Interregnul (1402–1413) | |
Propășirea (1413–1453) | |
Dezvoltarea accelerată (1453–1579) | |
Dezvoltarea încetinită (1579–1683) | |
Sultanatul femeilor | |
Perioada Köprülü (1656–1703) | |
Stagnarea (1683–1792) | |
Perioada Lalelei (1718–1730) | |
Stagnarea și decăderea (1792–1827) | |
Declinul (1827–1908) | |
Perioada Tanzimat (1839–1876) | |
Prima perioadă constituțională | |
Destrămarea (1908–1918) | |
A doua perioadă constituțională | |
Împărțirea Imperiului Otoman (1918–1922) | |
Evenimente | |
Căderea Constantinopolului (1453) | |
Ocupația Aliată a Contantinopolului (1918-1923) | |
Războaiele ruso-turce (1633-1917) | |
Alte articole | |
Armata otomană | |
v • d • m |
Istoria Turciei | |
Acest articol este parte a unei serii | |
Imperiul Otoman | |
---|---|
Ascensiunea | |
Interregnum | |
Propășirea | |
Dezvoltarea accelerată | |
Sultanatul femeilor | |
Perioada Köprülü | |
Stagnarea | |
Perioada Lalelei | |
Stagnarea și decăderea | |
Declinul (1827–1908) | |
Perioada Tanzimat (1839–1876) | |
Prima perioadă constituțională | |
Fărâmițarea | |
A doua perioadă constituțională | |
Împărțirea | |
Republica Turcia | |
Ocupația Aliată a Contantinopolului | |
Războiul de Independență | |
Perioada partidului unic | |
Perioada pluripartinică | |
v • d • m |
Împărțirea teritoriului otoman fusese plănuită încă din primele zile ale războiului[2], deși în rândul aliaților au existat neînțelegeri cu privire la acest subiect, care au dus la negocieri repetate[3]. După ocuparea Istanbulului de către trupele franco-britanice în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit efectiv, semnând aproape fără împotrivire Tratatul de la Sèvres din 1920. Declanșarea de către naționaliștii turci a Războiului de Independentă i-a forțat în cele din urmă pe Aliați să renegocieze condițiile de pace. Aliații și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat și ratificat un nou tratat de pace, cel de la Lausanne din 1923, cu prevederi mult mai favorabile turcilor. Problemele nerezolvate au fost mai apoi negociate în cadrul Ligii Națiunilor, așa cum a fost cazul provinciei Mosul (1925).
Dezintegrarea Imperiului Otoman a dus la formarea statelor arabe și a Republica Turcia așa cum le cunoaștem în zilele noastre. Liga Națiunilor a permis administrarea unora dintre teritoriile otomane de către puterile mandatare europene. Siria și Libanul au fost trecute sub administrația Franței, Mesopotamia și Palestina (divizată mai târziu în două teritorii mai mici, Palestina și Transiordania) au trecut sub mandatul Regatului Unit. Anumite teritorii ale Imperiului Otoman din Peninsula Arabă au trecut sub controlul Yemenului și Arabiei Saudite.