Tratatul de la Sèvres
tratat din 1920 între otomani și aliați, neimplementat / From Wikipedia, the free encyclopedia
Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) a fost un tratat de pace dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Tratatul de la Versailles cu Germania a fost semnat mai înainte de semnarea celui cu Turcia și a anulat toate concesiunile și drepturile germane acordate de otomani. Franța, Regatul Unit și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere Tripartită” secretă la aceeași dată cu semnarea tratatului de pace.[1] „Înțelegerea Tripartită” confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și transfera fostele intreprinderi germane din Imperiul Otoman unei coroporații a semnatarilor sus-numitei înțelegeri. Negocierile de pace au durat peste 15 luni, fiind începute la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au ajuns la forma finală a documentului la Conferința de la San Remo (aprilie 1920). Încă din 1915 însă, Franța, Italia și Regatul Unit au purtat negocieri pentru împărțirea Imperiului Otoman. Marile puteri nu au ajuns la o înțelegere, dar au permis fără voia lor apariția unei puternice mișcări naționale turce. Tratatul de la Sèvres a fost anulat practic în cursul Războiului de Independență al Turciei, la sfârșitul căruia a fost semnat un nou tratat de pace – Tratatul de la Lausanne din 1923, mult mai favorabil Istanbulului.
Tratatul de la Sèvres | |
Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Turcia | |
Împărțirea Anatoliei și Traciei în conformitate cu prevederile Tratatului de la Sèvres | |
Semnat | 10 august 1920 Sèvres, Métropole du Grand Paris, Franța |
---|---|
Intrat în vigoare Condiționare | Ratificarea tratatului de către Turcia și principalele trei puteri aliate |
Semnatari | Franța Italia Imperiul Japonez Regatul Unit Alte Puteri Aliate Imperiul Otoman |
Depozitar | Guvernul francez |
Limbă | franceză (principală), engleză, italiană |
Prezență online | |
Treaty of Sèvres la Wikisource | |
Modifică date / text |
Delegații au semnat tratatul în sala de expoziție a fabricii de porțelan din[2] Sèvres, Franța.[3]
Tratatul a fost semnat de patru reprezentanți ai Imperiului Otoman, care aveau împuterniciri depline din partea sultanului Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Paşa, ambasadorul Hadi Paşa și ministrul educației Reşid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe , în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani.[4][5]
La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă din cauza semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talaat Paşa, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe care le pierduse în fața Imperiului Rus în timpul războiului din 1877–1878, (Ardahan, Kars și Batumi). Sir George Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța și contele Lelio Bonin Longare pentru Italia.
Grecia, una dintre puterile aliate, nu a acceptat granițele așa cum au fost trasate de tratat și nu a ratificat niciodată înțelegerea[6]. Din partea Republicii Democrate Armeene a semnat Avetis Aharonian, același care semnase și primul tratat al noului stat armean, Tratatul de la Batumi din .