Ultimul samurai (film din 1967)
film din 1967 regizat de Masaki Kobayashi / From Wikipedia, the free encyclopedia
Ultimul samurai (上意討ち 拝領妻始末, Jōi-uchi: Hairyō tsuma shimatsu?) este un film jidaigeki japonez din 1967, regizat de Masaki Kobayashi.[5] Scenariul filmului, scris de Shinobu Hashimoto, a fost inspirat din romanul Hairyozuma shimatsu al lui Yasuhiko Takiguchi.[2][3] Titlul original japonez al filmului este Jōi-uchi: Hairyō tsuma shimatsu.[3] Istoricul de film Donald Richie a sugerat o traducere aproximativă în limba engleză: Rebellion – Receive the Wife („Rebeliune: primește soția”).[3][6]
Ultimul samurai | |
Afișul românesc al filmului | |
Rating | |
---|---|
Titlu original | 上意討ち 拝領妻始末 |
Gen | dramă |
Regizor | Masaki Kobayashi[1] |
Scenarist | Shinobu Hashimoto[2] |
Bazat pe | Hairyozuma shimatsu de Yasuhiko Takiguchi[3] |
Producător | |
Studio | Tōhō |
Distribuitor | Tōhō Netflix |
Director de imagine | Kazuo Yamada[2][3] |
Montaj | Hisashi Sagara[2][3] |
Muzica | Toru Takemitsu[2][3] |
Distribuție | Toshirō Mifune Tatsuya Nakadai Jun Hamamura[*][[Jun Hamamura (actor)|]] Shigeru Kōyama Yōko Tsukasa Isao Yamagata Gō Katō Etsuko Ichihara Masao Mishima |
Premiera | (1967-05-27) (Japonia) |
Durata | 128 min.[2][4] |
Țara | Japonia |
Limba originală | limba japoneză |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Filmul, a cărui acțiune are loc în secolul al XVIII-lea, prezintă povestea samuraiului Isaburo Sasahara (interpretat de Toshirō Mifune), căruia i se cere să accepte căsătoria fiului său cu o fostă concubină a seniorului și apoi să o trimită înapoi la castel, după ce fiul ei minor devenise moștenitorul lordului.[7] Vasal supus până atunci, Isaburo se răzvrătește împotriva seniorului și încearcă să informeze guvernul de la Edo de aceste abuzuri, dar este ucis înainte de a putea să ajungă acolo.[8]
La fel ca Harakiri (1962), Ultimul samurai realizează o critică violentă a sistemului feudal al Japoniei din perioada shogunatului Tokugawa, condamnând noțiunile de datorie și onoare, în numele cărora au fost comise numeroase abuzuri.[9][10] Viziunea lui Kobayashi din cele două filme contrastează cu cea din filmele jidaigeki produse în acea vreme de studiourile Toei și Daiei.[8] De fapt, cele două filme sunt creații atipice, deoarece, spre deosebire de Kurosawa, Mizoguchi și Okamoto, Kobayashi a realizat rar filme jidaigeki.[11]
Ultimul samurai a câștigat premiile Kinema Junpō și Mainichi pentru cel mai bun film,[2][12] precum și premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Veneția.[2]