Harakiri (film din 1962)
film din 1962 regizat de Masaki Kobayashi / From Wikipedia, the free encyclopedia
Harakiri (切腹, Seppuku?) este un film jidaigeki cu samurai japonez din 1962, regizat de Masaki Kobayashi. Scenariul filmului, scris de Shinobu Hashimoto, a fost inspirat din povestirea „Ibunronin ki” (1958) a lui Yasuhiko Takiguchi.[8][9]
Harakiri | |
Afișul românesc al filmului | |
Rating | |
---|---|
Titlu original | Harakiri 切腹 |
Gen | film de acțiune[1] dramă[2][1][3] film istoric[*] |
Regizor | Masaki Kobayashi[1][4][3] |
Scenarist | Shinobu Hashimoto |
Studio | Shochiku |
Distribuitor | Shochiku Netflix |
Director de imagine | Yoshio Miyajima |
Muzica | Tōru Takemitsu |
Distribuție | Tatsuya Nakadai (Tsugumo Hanshirō)[4][5][3] Kei Satō (Fukushima Masakatsu) Rentarō Mikuni (Saitō Kageyu)[4][5] Shima Iwashita (Tsugumo Miho)[4][5] Tetsurō Tamba (Omodaka Hikokuro) Yoshio Inaba (Chijiiwa Jinai și Kawabe Umenosuke)[5] Akiji Kobayashi[*][[Akiji Kobayashi (actor japonez)|]][6] Akira Ishihama[*][[Akira Ishihama (actor japonez)|]] (Chijiiwa Motome) Ichirō Nakatani[*][[Ichirō Nakatani (Japanese actor and seiyū)|]] (Yazaki Hayato) Masao Mishima (Inaba Tango) |
Premiera | (Japonia)[7] (Statele Unite ale Americii)[7] |
Durata | 135 min. |
Țara | Japonia |
Locul acțiunii | Edo[*][[Edo (former name of Tokyo. capital of Tokugawa Shogunate (1603-1868))|]] |
Limba originală | limba japoneză |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Filmul, a cărui acțiune are loc în anul 1630, în perioada Edo a istoriei Japoniei și a shogunatului Tokugawa, prezintă povestea samuraiului Hanshirō Tsugumo (interpretat de Tatsuya Nakadai), care, după ce a devenit ronin și a ajuns să trăiască în sărăcie, cere să i se permită să-și facă seppuku (harakiri) în curtea interioară a unui castel medieval.[10][11][12] Intendentul castelului acceptă fără tragere de inimă această solicitare, iar, înaintea efectuării sângerosului ritual, Tsugumo își povestește viața sa tragică în fața samurailor acelui clan, dezvăluind ipocrizia care stătea la baza respectării codului lor de conduită.[10][13]
La fel ca Ultimul samurai (1967), Harakiri realizează o critică violentă a sistemului feudal al Japoniei din perioada shogunatului Tokugawa, condamnând noțiunile de datorie și onoare, în numele cărora au fost comise numeroase abuzuri.[14][15] Viziunea lui Kobayashi din cele două filme contrastează cu cea din filmele jidaigeki produse în acea vreme de studiourile Toei și Daiei,[16] prin criticarea autorității feudale.[17] De fapt, cele două filme sunt creații atipice, deoarece, spre deosebire de Kurosawa, Mizoguchi și Okamoto, Kobayashi a realizat rar filme jidaigeki.[18]
Harakiri a câștigat premiul Mainichi pentru cel mai bun film[19] și premiul special al juriului la Festivalul Internațional de Film de la Cannes[20] și este considerat adesea drept cel mai bun film al lui Masaki Kobayashi.[21][22]