Sacrum
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sacrum în anatomia umană, este un os mare, triunghiular la baza coloanei vertebrale care se formează prin fuziunea vertebrelor sacrale S1–S5 între 18 și 30 de ani.[1]
Sacrum | |
Sacrum, suprafața pelvină | |
Imaginea pelvisului unui bărbat (sacrum este în centru) | |
Detalii | |
---|---|
Latină | Os sacrum |
Parte din | posterior part of pelvis[*][[posterior part of pelvis |]] human vertebral column[*][[human vertebral column (spine of humans)|]] |
Resurse externe | |
Gray's | p.106 |
TA | A02.2.05.001 |
FMA | 16202 |
Terminologie anatomică |
Sacrum este situat la partea superioară, partea din spate a cavității pelviene, între cele două aripi ale pelvisului. Formează articulații cu alte patru oase. Cele două proiecții de pe laturile sacrumului sunt numite alae (aripi) și se articulează cu osul ilium la articulația sacroiliacă în formă de L articulația sacroiliacă. Partea superioară a sacrumului se conectează cu ultima vertebră lombară (L5), iar partea inferioară cu coccisul prin cornua sacrală și cocciseală.
Sacrum are trei suprafețe diferite, care sunt în forma pentru a se potrivi structurilor pelvine din jur. În general, este concavă (curbat pe ea însăși). Baza sacrumului, partea cea mai largă și cea mai înaltă, este înclinată înainte ca promontoriu sacru intern. Partea centrală este curbată dunspre exterior spre posterior, permițând o cameră mai mare pentru cavitatea pelviană.
La toate celelalte patrupede vertebrate, vertebrele pelvine trec printr-un proces de dezvoltare similar pentru a forma un sacrum la adult, chiar și în timp ce vertebrele cozii osoase (caudale) rămân netopite. Numărul vertebrelor sacrale variază ușor. De exemplu, vertebrele S1–S5 ale unui cal vor fuziona, S1–S3 ale unui câine va fuziona, iar patru vertebre pelvine ale unui șobolan vor fuziona între vertebrele lombare și caudale ale cozii sale.[2]
Dinozaurul Stegosaurus a avut un canal neural foarte extins în sacrum, caracterizat ca un „al doilea creier”.[3]