Ilium (os)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ilium sau osul iliac ori Ilionul reprezintă partea superioară și în același timp ce mai mare în suprafață a osului coxal. Apare la majoritatea vertebratelor, inclusiv la mamifere și păsări, dar nu și la peștii osoși. Toate reptilele au ilium, cu excepția șerpilor, deși unele specii de șarpe au un os mic, care este considerat a fi un ilium.[1]
Ilium Osul iliac Ilionul | |
Privire de ansamblu asupra pelvisului osos. | |
Vedere posterioară a capuslei (destinse) a articulației coxofemurale. Osul iliac se vede în partea de sus a imaginii. | |
Detalii | |
---|---|
Latină | Os ilium |
Parte din | os coxal |
Resurse externe | |
Gray's | p.236 |
TA | A02.5.01.101 |
FMA | 16589 |
Terminologie anatomică |
La om este unit de restul coxalului printr-un cartilaj, care se sudează treptat până la vârsta de 13-14 ani. Iliumul uman este divizibil în două părți, corpul (corpus ossis illii), situat inferior și aripa (ala ossis illi), situată postero-superior; separarea este indicată pe suprafața medială de o linie curbă, numită linia arcuată, iar pe suprafața externă de marginea acetabulului.
Numele provine din latină (ile, ilis), cu referire la „poală” sau „flanc”.[2]