RMS Lusitania
From Wikipedia, the free encyclopedia
RMS Lusitania supranumită și Ogarul mărilor, a fost un pachebot englez ce a aparținut companiei Cunard Line. Cu un deplasament de 40 000 tdw, a fost cea mai mare navă la începutul secolului XX. Nava a fost lansată la apă în 1906 și numită după provincia romană antică Lusitania, care azi face parte din Portugalia. În anul 1907 câștigă trofeul Panglica albastră pentru cea mai rapidă traversare a Oceanului Atlantic, în 4 zile 22 h 53 min.
Lusitania a fost scufundată la 7 mai 1915 de către submarinul german U-20, pe timp de ceață, la numai 10 Mm în apropierea coastei Irlandei, 6 zile după ce a plecat din New York cu destinația Liverpool.
Deși nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniție pentru Aliați (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartușe și 10,5 tone fulminat de mercur).
Submarinul a lansat o torpilă care a lovit partea de la tribord, în spatele punții. Aceasta a fost urmată de a doua explozie în interiorul navei. În doar 18 minute, Lusitania se afla sub apă. [1] Epava se găsește la 295 metri adâncime.
Din cei 1.959 de oameni aflați pe navă, 128 erau cetățeni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre. Scufundarea navei Lusitania a dus în scurt timp la intrarea S.U.A. în primul război mondial.