Torpilă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Torpila este o armă submarină prevăzută cu motor propriu (autopropulsată) și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă.
Torpila a fost inventată în 1866 de Robert Whitehead, fiind perfecționată ulterior.
Prima utilizare a torpilei a fost în 1878, în timpul războiului ruso-turc, când monitorul turcesc Hivzi-Rahman a fost scufundat în Dunăre la 9 kilometri în amonte de Brăila de către șalupele "Rândunica" (rechiziționată de trupele rusești și redenumită conjunctural Țarevici) și Xenia încărcate fiecare cu câte două torpile pe școndru (o tijă din lemn, lungă de 8 m) fixat la prova, pe un furchet. Acest gen de încărcătură explozivă, denumit oarecum impropriu "torpilă", era manevrat manual de către marinari, care o împingeau cu putere în copastia navei inamice. Șocul provoca explozia. Nava "Hivzi Rahman" s-a scufundat după două astfel de lovituri consecutive. Deși la bordul șalupei "Rândunica" a fost delegat ca oficial maiorul Dubasov, echipajul șalupei "Rândunica" a fost condus în această misiune de către viitorul comandant al Marinei Române, amiralul Ioan Murgescu. Cu toate că marina rusă a fost inexistentă în această fază a războiului, toate navele fiind românești, succesul a fost revendicat de trupele imperiale. Maiorul, pe atunci, Murgescu a fost totuși decorat de Marele Principe Nicolae, la Brăila. Aceasta a fost prima și ultima utilizare a "torpilei pe școndru" în România. Acest gen de armă comporta un pericol mai mare pentru utilizator decât pentru victimă. Dovada cea mai clară este scufundarea submarinului american "Hunley", care a folosit pentru prima dată torpila pe școndru pentru distrugerea unei nave inamice, în rada portului Charleston. În consecință, la următoarea acțiune, "Rândunica" a utilizat torpile clasice, care erau lansate din tuburi de lemn, fixate în bordurile navei. Făcând abstracție de atipicele "torpile pe școndru", aceste arme se pot clasifica, după cum urmează: