Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
From Wikipedia, the free encyclopedia
După retragerea în Moldova, în perioada ianuarie-iulie 1917 s-a desfășurat procesul de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot.
Ordinea de bătaie a Armatei României la 1 iulie 1917 | ||
---|---|---|
Categorii de arme | • Infanterie • Cavalerie • Artilerie • Geniu • Marină | |
Sediul | Marele Cartier General dispus la: • Bârlad • Iași | |
Conducere | ||
Comandantul de Căpetenie | Ferdinand I | |
Ministru de război | General Constantin Iancovescu | |
Șeful Marelui Cartier General | General de corp de armată Constantin Prezan | |
Resurse umane | ||
Vârsta de recrutare | 21 ani | |
Serviciu militar obligatoriu | Da | |
Modifică text |
La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General.[1]:p. 530
Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc.
Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată.
Conducerea supremă a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de Comandamentul Frontului român. Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General.
Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare.
La începutul lunii iulie procesul de refacere era finalizat aproape în totalitate. Armata 1 avea trei corpuri de armată (1, 3 și 5) cu un total de 9 divizii, în timp ce Armata 2 avea două corpuri de armată (2 și 4), cu un total de 6 divizii.
Repartiția unităților era dictată de misiunile prevăzute în Planul de Campanie pentru 1917, astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel:
- 5 divizii de infanterie (1, 3, 6, 8, 12) pe frontul Armatei 2
- 4 divizii de infanterie (5, 9, 13, 14) și Corpul de Cavalerie (Diviziile 1 și 2 Cavalerie) pe frontul Armatei 1
- Divizia 7 Infanterie în rezerva Marelui Cartier General
- Divizia 10 Infanterie în rezerva frontului rom
- 4 divizii încă în curs de refacere (Corpul 1 Armată - Diviziile 2, 4 și 11 Infanterie - va termina refacerea abia la sfârșitul anului 1917, iar Divizia 15 Infanterie va termina refacerea la sfârșitul lunii septembrie 1917)