Lirele de Ur
From Wikipedia, the free encyclopedia
Lirele de Ur (cunoscute și ca: Lirele Urului sau ca Harpa și cele trei lire de Ur) sunt considerate ca fiind cele mai vechi instrumente muzicale cu coarde. În 1929, arheologi conduși de arheologul britanic Leonard Woolley au descoperit aceste instrumete muzicale atunci când ei excavau Cimitirul Regal din Ur între anii 1922 și 1934. Ei au descoperit 3 lire și o harpă în Ur, oraș localizat în ce a fost odată Mesopotamia antică și care astăzi este în sudul Irakului.[1][2]. Lirele și harpa au peste 4.500 de ani vechime, datând din timpul Perioadei dinastiilor timpurii. Decorațiunile ce împodobesc lirele și harpa sunt exemple elegante de artă mesopotamiană a perioadei în care au fost realizate.[3]
Mesopotamia Antică |
---|
Eufrat – Tigru |
Asiriologie |
Orașe / Imperii |
Sumer: Uruk – Ur – Eridu |
Kiș – Lagaș – Nippur |
Imperiul Akkadian: Akkad |
Babilon – Isin – Susa |
Asiria: Assur – Ninive |
Dur-Șarrukin – Nimrud |
Imperiul Babilonian – Caldeea |
Elam – Amoriți |
Hurieni – Mitanni |
Kasiți – Urartu |
Cronologie |
Regi ai Sumerului |
Regi ai Asiriei |
Regi ai Babilonului |
Limbă |
Scriere cuneiformă |
Sumeriană – Akkadiană |
Elamită – Hurriană |
Mitologie |
Enûma Eliș |
Ghilgameș – Marduk – Anunnaki |
Artă |
Stindardul Urului |
Lirele de Ur |
Berbecii dintr-un tufiș |
Statuia lui Ebih-Il |
Ziguratul Urului |
Leonard Woolley, un arheolog englez, a descoperit lirele și harpa alături de scheletele a zece femei în Cimitirul Regal din Ur. Deși au fost descoperire în total trei lire și o harpă, ele sunt numite deobicei „lirele de Ur”.