Limba elamită
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limba elamită este o limbă moartă care a fost vorbită de elamiții antici. Era vorbită în zona în care în prezent se află sudul Iranului, din 2800 î. e. n. până în 331 î. e. n. Ultima consemnare scrisă în elamită a fost în jurul cuceririi Imperiului Ahemenid de către Alexandru cel Mare. Încă nu s-a demonstrat că elamita ar avea legături cu alte limbi, de obicei fiind considerată o limbă izolată, existând și ipoteza care spune că elamita ar fi o limbă dravidiană. Lipsa stabilirii de rudenie cu alte limbi este unul dintre motivele pentru care interpretarea sa este dificilă.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Mai multe informații Regiuni, Sistem de scriere ...
Elamita | |
Regiuni | Orientul apropiat |
---|---|
Sistem de scriere | Cuneiforme elamite scriere cuneiformă |
Clasificare | |
Limbi izolate? Limbi dravidiene?
| |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-2 | elx[1] |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | elx[1] |
Răspândire în lume | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Închide