Limbi germanice de est
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limbile germanice de est sau orientale sunt un grup de limbi indo-europene dispărute, ce formează una dintre cele trei ramuri ale limbilor germanice, alături de limbile germanice de vest și de nord. Erau vorbite de triburile germanice situate între râurile Oder și Vistula.
Limbi germanice de est | |
Distribuire geografică | Variază în funcție de timp, în prezent, toate limbile sunt dispărute Până la sfârșitul secolului al IV-lea: Europa Centrală și de Est sfârșitul secolului al IV-lea — începutul secolului al X-lea: O mare parte din Europa de sud, vest, sud-est și est (până în Crimeea) și Africa de Nord începutul secolului al X-lea — sfârșitul secolului al XVIII-lea: Regiuni izolate din Europa de Est (mai ales în Crimeea) |
---|---|
Perioadă de existență | secolele IV-XVIII |
Clasificare lingvistică | |
Limbi indo-europene
| |
Limba proto | Limba proto-germanică |
ISO 639-5 | gme |
Răspândire în lume | |
Distribuția principalelor Limbi germanice în Europa cca. e.n. 1: Grupul Ingvaeonic Grupul Istvaeonic Grupul Herminonic Limbi germanice de est † | |
Această pagină poate conține caractere Unicode. | |
Modifică text |
Dintre limbile germanice orientale, singura în care s-au găsit texte este gotica, însă există o listă de cuvinte și câteva propoziții scurte dintr-o limbă înrudită, gotica crimeeană. Alte limbi includ vandalica și burgunda, deși atestarea acestor limbi e fragmentară și se rezumă la cuvinte izolate și expresii scurte. În plus, includerea burgundei a fost contestată. [1] Se crede că gotica crimeeană a supraviețuit până în secolul al XVIII-lea în regiuni izolate din Crimeea.