Limbi scandinave
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limbile scandinave (numite și „limbi germanice de nord”) sunt un grup de limbi indo-europene, una dintre cele trei ramuri ale limbilor germanice (împreună cu „limbile germanice occidentale” și „limbile germanice orientale”). Grupul este uneori cunoscut sub numele de „limbile nordice”.
1 | |
Distribuția geografică a limbilor scandinave Grupul continental: Daneza Norvegiana Suedeza Grupul insular: Islandeza și feroeza | |
Grup | |
Ramură | |
Subgrupuri | Grupul continental vs. Grupul insular |
Subgrupul continental | |
Subgrupul insular | |
Proto-limba | |
Limbă oficială în | Norvegia Suedia Danemarca Islanda Insulele Feroe Finlanda |
ISO 639-5 | qmq |
Grupul insular (islandeza și faroeza) s-a scindat de cel continental pe la mijlocul secolului al XVI-lea.[1]
Limbile scandinave se deosebesc de celelalte limbi germanice prin anumite evoluții fonetice, de exemplu:
- pierderea lui y inițial (norvegiană/daneză/suedeză år vs. germană Jahr, engleză year)
- piedrerea lui v înaintea lui o, u (germană Wort, engleză word vs. norvegiană/daneză/suedeză ord)
- pierderea lui -n final (germană kommen vs. norvegiană/daneză komme, suedeză komma)