Ioan Damaschinul
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ioan Damaschinul (în aramaică: ܝܘܚܢܢ ܕܪܡܣܘܩܝܐ, în greacă: Ιωάννης ο Δαμασκηνός, în arabă: يوحنا الدمشقي Iuhanna ad Dimașki c. 676 — d. 4 decembrie 749) este considerat ultimul Părinte al Bisericii, în ordine cronologică. A fost unul din cei mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic.
Sfântul Ioan Damaschinul | |
Date personale | |
---|---|
Născut | a doua parte a secolului al VII-lea, Siria Damasc, Califatul Omeiad |
Decedat | 4 decembrie 749, Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina Holy Lavra of Saint Sabbas(d), Cisiordania, Palestina |
Părinți | Sarjun ibn Mansur[*][[Sarjun ibn Mansur (7th century Umayyad Caliphate Melkite Christian official)|]] |
Frați și surori | Cosmas Hierosolymitanus[*][[Cosmas Hierosolymitanus (Bishop and hymnographer)|]] |
Religie | Ortodoxism |
Ocupație | teolog[*] scriitor cleric[*] filozof astronom compozitor |
Limbi vorbite | limba greacă bizantină limba arabă limba greacă veche[1] |
Venerație | |
Sărbătoare | 4 decembrie la ortodocși și catolici |
Apartenența | creștină |
Sfinți | |
Modifică date / text |
Acest articol este parte a seriei despre Creștinism |
Isus din Nazaret · Fecioara Maria · Paul din Tars · Istoria creștinismului · Genealogie
Biblia · Noul Testament · Personaje biblice Biserici creștine
· Bisericile ortodoxe · Biserica Catolică
· Diferențe teologice ortodoxo-catolice · Protestantism Mărturisiri de credință (crezuri) Simbolul apostolic · Simbolul niceno-constantinopolitan · Simbolul atanasian · Sfânta Treime Simboluri
Cruce · Monograma lui Isus Hristos · Peștele · Păstorul · Pomul vieții Ritualuri creștine · Botezul · Euharistia · Spovedania Sfinții · Apostoli · Calendarul sfinților |
Lucrările sale intitulate Dialectica și Dogmatica reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. Dogmatica rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Datorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ της μουσικής»).