Frederic cel Frumos
duce de Austria și Stiria, rege romano-german / From Wikipedia, the free encyclopedia
Frederic cel Frumos (n. 1289, Viena – d. 13 ianuarie 1330, Gutenstein, Austria Inferioară) a fost rege romano-german începând din 1314 și a aparținut Casei de Habsburg.
Frederic cel Frumos | |
Rege romano-german | |
Efigia lui Frederic de pe sigiliul sӑu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1289 Viena, Austria |
Decedat | 13 ianuarie 1330 (c. 40 ani) Gutenstein, Austria Inferioara |
Înmormântat | Catedrala Sf. Ştefan, Viena |
Părinți | Albert I Elisabeta de Carintia |
Frați și surori | Agnes de Austria Caterina de Habsburg Iudita de Oettingen[*] Elisabeta de Austria Anna de Austria Leopold I Albert al II-lea Rudolf I al Boemiei Otto cel Vesel Henric cel Blând |
Căsătorit cu | Isabela de Aragon |
Copii | Anna de Austria[*][1] Elisabeta de Austria[*] |
Religie | Catolic |
Ocupație | anti-rege |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
Rege romano-german | |
Domnie | 19 noiembrie 1314 - 13 ianuarie 1330 |
Încoronare | 25 noiembrie 1314 (Bonn) |
Predecesor | Henric al VII-lea de Luxemburg |
Succesor | Ludovic al IV-lea |
Duce de Austria și Stiria | |
Domnie | 1 mai 1308 - 13 ianuarie 1330 |
Predecesor | Albert I |
Succesor | Albert al II-lea, Otto cel Vesel |
Modifică date / text |
Frederic a fost al doilea fiu al regelui romano-german Albert I și al soției sale, Elisabeta de Gorizia-Tirol, fiind astfel nepotul regelui Rudolf I al Sfântului Imperiu Roman.
Motto-ul lui Frederic cel Frumos era: „Ad huc stat” (în română: „Încă stă”).[2]
După moartea împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg în 1313, doi regi au fost aleși și încoronați în Sfântul Imperiu Roman: Ludovic al IV-lea (Bavarezul), aparținând Casei de Wittelsbach, și Frederic cel Frumos, aparținând Casei de Habsburg. Acesta a fost rezultatul faptului că voturile principilor electori erau divizate. Zeci de ani înainte ca regulile lipsite de ambiguități să fie stabilite prin Bula de Aur, s-a dezbătut intens asupra corectitudinii alegerilor.
După mai multe conflicte armate care s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani, Bătălia de la Mühldorf din 1322 a condus la o decizie preliminară prin victoria lui Ludovic al IV-lea. Frederic a fost închis timp de trei ani ca prizonier al lui Ludovic. Conflictele cu Curia romană și cu frații lui Frederic l-au obligat pe Ludovic să ajungă la un compromis. Tratatul de la München din septembrie 1325 între Ludovic și Frederic a stabilit o putere duală egală care a fost unică în istoria medievală a imperiului. Însă Frederic a jucat doar un rol minor în imperiu, în timp ce Ludovic avea puterea de decizie.
Frederic s-a ocupat în special de fundații, pe care le-a folosit ca mijloc de legitimare și stabilizare a domniei sale. În timpul lui Frederic centrul stăpânirii habsburgice s-a mutat din ținuturile ancestrale din vest în noile ducate din est. Tot în timpul său Viena a început să devină reședința principală habsburgică. Frederic a fost supranumit „cel frumos” abia în secolul al XVI-lea. Întoarcerea voluntară a lui Frederic în captivitate, ca prizonier al lui Ludovic, a fost deseori subiectul unor lucrări artistice în secolul al XIX-lea.