Bula de Aur (1356)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Acest articol se referă la textul constituțional al Sfântului Imperiu Roman. Pentru textul constituțional al Regatului Ungariei, vedeți Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222). Pentru privilegiul sașilor transilvăneni, vedeți Diploma andreană.
Bula de Aur este un cod juridic compus din certificate imperiale, care datează din 1356 fiind considerată cea mai importantă dintre „legile de bază” ale Sfântului Imperiu Roman. A reglementat modalitatea de alegere și încoronare a regilor și împăraților romano-germani de către principii electori și a rămas valabilă până la sfârșitul Sfântului Imperiu Roman în 1806.
Numele provine de la sigiliul din aur care era atașat la șase dintre cele șapte exemplare ale documentului. Bula de Aur a fost utilizată de fapt abia începând din secolul al XV-lea. Carol al IV-lea, în timpul domniei căruia Bula de Aur a fost emisă în limba latină, a numit-o „cartea noastră de drept sacru”.
Primele capitole (1-23) sunt cunoscute sub numele de Codul juridic de la Nürnberg fiind elaborate în Dieta ținută la Nürnberg și proclamate pe 10 ianuarie 1356. Următoarele capitole (24-31) se numesc Codul juridic de la Metz și au fost elaborate în Dieta de la Metz și proclamate pe 25 decembrie 1356.
Bula de Aur este cel mai important document constituțional al imperiului datând din Evul Mediu. În 2013 a fost inclus în Registrul Memoria Lumii, implicând obligații corespunzătoare pentru Germania și Austria.