Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
From Wikipedia, the free encyclopedia
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale:
- Articularea sunetelor se face cu o tensiune musculară mare și constantă, ceea ce determină în principal o mare stabilitate a timbrului sunetelor.
- În franceză sunt preponderente sunetele cu loc de articulare anterior.
- Sunt preponderente silabele deschise (55%)[1] față de cele închise, ceea ce conferă francezei un caracter de limbă foarte vocalică, deci clară și sonoră[2].
- Vorbirea este segmentată în grupuri ritmice, a căror unitate este asigurată de un singur accent principal, de înlănțuirea (enchaînement) consonantică și vocalică, de elidare și de legătură (liaison).
- Ritmul vorbirii se caracterizează prin periodicitatea relativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, prin egalitatea de durată și de intensitate a acestora și prin numărul nici prea mic, nici prea mare de silabe dintr-un grup ritmic (3-7)[3].