Crucea „Trecerea Dunării”
From Wikipedia, the free encyclopedia
Crucea „Trecerea Dunării” este o medalie comemorativă instituită de regele Carol I prin Înaltul Decret nr. 617 din 23 martie 1878 pentru a recompensa participarea la Războiul de Independență a României.[1][2] Medalia a fost conferită tuturor militarilor mobilizați, indiferent de grad, și civililor care au participat la acțiunile de la sud de Dunăre.[3]
Informații pe scurt Tip, Baretă tip militar ...
Crucea „Trecerea Dunării” | |
Reversul și aversul Crucii Trecerea Dunării (cu panglică tip militar) | |
Decernată de România | |
Tip | Medalie comemorativă civilă și militară |
---|---|
Baretă tip militar | |
Baretă tip civil | |
Eligibilitate | Militari, indiferent de grad, și civili |
Decernată pentru | Participarea la operațiunile la sud de Dunăre în Războiul de Independență |
Campanie | Războiul de Independență |
Statut | Ieșită din uz |
Statistici | |
Creată la | 23 martie 1878 |
Clasificare | |
Decorația superioară | Medalia „Bărbăție și Credință” cu spade, clasele I, II, III |
Decorația inferioară | Medalia Apărătorilor Independenței |
Închide
Regele Carol I a atribuit distincția Crucea Trecerea Dunării și ofițerilor și gradelor inferioare din corpurile armatei imperiale ruse care au fost sub comanda sa în operațiunile din jurul Plevnei.[4], combatanții români fiind, la rândul lor, decorați cu Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 de către țarul Alexandru II.[5]