Bază de numerație
From Wikipedia, the free encyclopedia
Baza unui sistem de numerație pozițional se definește ca fiind numărul unităților de același ordin de mărime care formează o unitate de ordin imediat superior. Altfel spus, baza unui sistem de numerație reprezintă numărul de semne distincte necesare scrierii unui număr. Teoretic, există o varietate de baze de numerație, dar numai câteva s-au impus și sunt folosite curent în viața de zi cu zi (baza de numerație zecimală și hexazecimală) sau în unele domenii specifice (baza de numerație binară, octală, hexazecimală). Orice sistem de numerație pozițional are asociat o bază de numerație definită prin:
- un număr întreg de simboluri (cifre, grup de cifre, litere, combinație de cifre și litere, semne, etc.) folosite pentru reprezentarea numerelor în sistemul de numerație respectiv, și care dă și denumirea acestuia precum și a bazei de numerație asociate lui;
- regula de reprezentare a numerelor în acest sistem, unică pentru toate bazele de numerație existente.
Informații pe scurt Sistem de numerație, Sistem ...
Sistem de numerație | |
---|---|
Sistem | Bază |
Unar | 1 |
Binar | 2 |
Ternar | 3 |
Cuaternar | 4 |
Cvinariu | 5 |
Senar | 6 |
Octal | 8 |
Zecimal | 10 |
Duodecimal | 12 |
Hexazecimal | 16 |
Vigesimal | 20 |
Hexatrigesimal | 36 |
Sexagesimal | 60 |
Închide