Șapte Scaune
From Wikipedia, the free encyclopedia
Șapte Scaune (în germană Sieben Stühle, în latină Septem Sedes) se numea un teritoriu de pe Pământul Crăiesc (Königsboden) din Transilvania (în germană Siebenbürgen, adică „șapte cetăți”: Sibiu/Hermannstadt, Brașov/Kronstadt, Mediaș/Mediasch, Sighișoara/Schäßburg, Sebeș/Mühlbach, Cluj-Napoca/Klausenburg, Bistrița/Bistritz), reprezentând unitățile adminstrative ale sașilor transilvăneni, din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
În 14 iulie 1349 este prima mențiune a faptului că existau cele șapte scaune („Sieben Stühle”) constând din „Scaunul principal” („Hauptstuhl”) de la Sibiu („Cybininum”) și cele șapte "scaune secundare" („Nebenstühle”) de la Orăștie („Broos”), Sebeș („Mühlbach”), Miercurea Sibiului („Ruzmargt”, astăzi „Reußmarkt”), Sighișoara („Castrum Sches”, astăzi „Schäßburg”), Nocrich („Leuskyrch”, astăzi „Leschkirch”), Cincu („Schenk”, astăzi „Großschenk”) și Rupea („Reps”).
Scaunul Șeica și Scaunul Mediașului s-au format mai târziu, purtând denumirea de „Două Scaune” (Zwei Stühle).[2] Districtul Brașov și Districtul Bistriței s-au format și ele mai târziu, dar nu au avut subordonare scăunală.[3]
Un „scaun” reprezenta o uniune de mai multe orașe și sate, supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un „jude regal” („Königsrichter”) („judex regis”), care era supus numai regelui Ungariei.[4]
Scaunele și districtele erau conduse de un jude al locului, denumit și jude scăunal (în germană Stuhlrichter , în latină judex sedis sau judex terrestris) asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de „jude al scaunului de Sibiu” (în germană Stuhlrichter von Hermannstadt, în latină judex Cibinensis).[5], [6]
Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar.