Zugspitze
From Wikipedia, the free encyclopedia
Muntele Zugspitze (/ˈzʊɡʃpɪtsə/ zuug-SHPIT-sə[3]) este un munte din Germania, Europa Centrală, parte a lanțului montan Wetterstein, la granița dintre Germania și Austria, la sud de orașul Garmisch-Partenkirchen din Bavaria. Vârful muntelui Zugspitze (2.962 m) reprezintă punctul de maximă altitudine din Germania[1].
Zugspitze | |
Masivul Zugspitze văzut dinspre vest (vârful Zugspitze în stânga) | |
Altitudine | 2.962 m[1] |
---|---|
Proeminență | 1.746 m ↓ Fernpass[1][2] |
Localizare | Germania, Bayern Austria Tirol |
Aparține de | Wettersteingebirge, Alpii Răsăriteni |
Coordonate | 47°25′16″N 10°59′07″E ({{PAGENAME}}) |
Vârsta | triasic |
Tip | munte |
Prima ascensiune | 27 august 1820, Josef Naus, Maier și Johann Georg Tauschl |
Localizare pe hartă | |
Modifică date / text |
La sud de munte se află Zugspitzplatt, un podiș carstic înalt, cu numeroase peșteri. Pe versanții Zugspitze se află doi dintre cei patru ghețari bavarezi, cei mai mari din Germania: Nördlicher Schneeferner, cu o suprafață de 30,7 hectare (în pericol din cauza încălzirii globale) și Höllentalferner, cu o suprafață de 24,7 hectare. Topirea Südlicher Schneeferner a dus la pierderea statutului de ghețar în 2022[4].
Prima ascensiune documentată a vârfului Zugspitze a fost realizată în 1820 de către locotenentul bavarez Josef Naus[lower-alpha 1], ordonanța sa, Maier și ghidul montan Johann Georg Tauschl din Partenkirchen[5]. În prezent există trei rute normale (cele mai frecventate) către vârf: dinspre nord-est de la Höllental, dinspre sud-est de la Reintal și dinspre vest prin „Österreichische Schneekar”. Traseul „Jubiläumsgrat”, unul dintre cele mai cunoscute trasee de creastă din Alpii Răsăriteni, urmează creasta omonimă până la vârful Zugspitze[6][7].
Accesul pe munte este asigurat prin intermediul a trei mijloace de transport principale, două telecabine, Tiroler Zugspitzbahn și Seilbahn Zugspitze, precum și un tren cu ecartament îngust și cremalieră numit Bayerische Zugspitzbahn, care străbate câteva tuneluri până la Zugspitzplatt, de unde o altă telecabină duce la vârful Zugspitze, câteva sute de metri mai sus. În timpul iernii, mai multe teleschiuri deservesc domeniul schiabil de pe Zugspitzplatt[8].