Voyager 2
From Wikipedia, the free encyclopedia
Voyager 2 este o sondă spațială lansată de NASA la 20 august 1977, pentru a studia planetele exterioare. Parte a programului Voyager, sonda a fost lansată cu 16 zile înainte de gemenul său, Voyager 1, pe o traiectorie care a durat mai mult pentru a ajunge la Jupiter și Saturn, dar a permis întâlniri ulterioare cu Uranus și Neptun.[4]
Tipul misiunii | Explorare planetară |
---|---|
Operator | NASA / JPL[1] |
COSPAR ID | 1977-076A[2] |
Nr. SATCAT | 10271[3] |
Website | voyager.jpl.nasa.gov |
Durata misiunii |
|
Proprietățile navei spațiale | |
Producător | Jet Propulsion Laboratory |
Masă de lansare | 825,5 kilograme |
Putere | 470 wați (la lansare) |
Începutul misiunii | |
Dată lansare | 20 august 1977, 14:29:00 UTC |
Lansator | Titan IIIE |
Loc lansare | Cape Canaveral LC-41 |
Survol al Jupiter | |
Apropiere maximă | 9 iulie 1979, 22:29:00 UTC |
Distanță | 570.000 kilometeri (350.000 mi) |
Survol al Saturn | |
Apropiere maximă | 26 august 1981, 03:24:05 UTC |
Distanță | 101.000 km (63.000 mi) |
Survol al Uranus | |
Apropiere maximă | 24 ianuarie 1986, 17:59:47 UTC |
Distanță | 81.500 km (50.600 mi) |
Survol al Neptun | |
Apropiere maximă | 25 august 1989, 03:56:36 UTC |
Distanță | 4.951 km (3.076 mi) |
Flagship ← Viking 2 |
Misiunea sa principală s-a încheiat cu explorarea sistemului neptunian la 2 octombrie 1989, după ce a vizitat sistemul uranian în 1986, sistemul saturnian în 1981 și sistemul jupiterian în 1979. Voyager 2 este acum în misiunea sa extinsă de a studia marginea sistemului solar și funcționează de 46 ani, 9 luni și 7 zile. Este încă în contact cu NASA.[5]
La o distanță de 136,09 au (20,35 miliarde km) de Pământ (în mai 2024),[6] deplasându-se cu o viteză de 15,341 km/s (55.230 km/h) [7] în raport cu Soarele, Voyager 2 a părăsit heliosfera intrând în spațiul interstelar, o regiune a spațiului cosmic dincolo de influența Sistemului Solar, alăturându-se navei Voyager 1 care a ajuns în mediul interstelar în 2012.[8][9][10][11] Voyager 2 a început să ofere primele măsurători directe ale densității și temperaturii plasmei interstelare.[12]