Vincenzo Bellini
From Wikipedia, the free encyclopedia
Vincenzo Bellini (n. , Catania, Regatul Siciliei – d. , Puteaux, Seine, Franța) a fost compozitor italian de operă. Operele sale se remarcă prin reliefarea personajelor feminine, nedreptățite de destin (Somnambula, Norma, Beatrice di Tenda, Puritanii). Își numește lucrările „tragedii lirice” ori „melodrame” (melodramma). Cea mai cunoscută arie a compozitorului este „Casta Diva”, din opera Norma.
Vincenzo Bellini | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Vincenzo Salvatore Carmelo Francesco Bellini |
Născut | [1][2][3][4] Catania, Regatul Siciliei[5][6][7] |
Decedat | (33 de ani)[1][2][3][4] Puteaux, Seine, Franța[6][7] |
Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise (–)[8] cattedrale di Sant'Agata[*][[cattedrale di Sant'Agata (Roman Catholic cathedral in Catania, Sicily, Italy)|]] ()[9] |
Cauza decesului | cauze naturale (dizenterie) |
Cetățenie | Kingdom of Sicily (1734-1816)[*][[Kingdom of Sicily (1734-1816) (1734 -1816)|]] |
Ocupație | compozitor |
Limbi vorbite | limba italiană[10][11][12] |
Gen muzical | operă simfonie |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Discografie | |
Înregistrări notabile | Norma Somnambula I Capuleti e i Montecchi[*][[I Capuleti e i Montecchi (opera by Vincenzo Bellini)|]] Puritanii La straniera[*][[La straniera (opera by Vincenzo Bellini)|]] |
Modifică date / text |
Alături de Gaetano Donizetti și Gioacchino Rossini, Bellini a fost unul din compozitorii de frunte ai genului de operă italiană, de la începutul secolului al XIX, numit Bel Canto. Conform criticului londonez Tim Ashley,
... [Vincenzo Bellini] a fost de asemenea imens de influent, fiind totodată foarte mult admirat de alți compozitori, așa cum fusese admirat și de public. Verdi se delecta cu „liniile sale melodice lungi, lungi, lungi, pe care nimeni nu le-a scris înainte”. Wagner, care rareori îi plăcea de cineva, cu excepția cunoscută - de el însuși, a fost fascinat de abilitatea aproape neobișnuită a lui Bellini de a asorta muzica cu textul și psihologia [personajelor]. Liszt și Chopin se declarau ei înșiși fani ai operei sale muzicale. Dintre giganții muzicali ai secolului al XIX-lea, numai Berlioz nu avusese nimic de spus [despre Bellini]. În sfârșit, acei muzicologi, care îl consideră pe Bellini a fi doar un aranjor muzical romantic ingenios, sunt astăzi în clară minoritate. [13]
A fost înmormântat inițial (în septembrie 1835) în cimitirul parizian Père-Lachaise, alături de locul în care urma să fie inmormântat Frédéric Chopin (în octombrie 1849). În 1836, corpul muzicianului sicilian a fost exhumat, îmbălsămat și transferat în Domul din Catania, din Sicilia sa natală.
Clădirea operei din Catania, construită în stilul barocului sicilian, proiectată de către arhitectul italian Andrea Scala, poartă numele compozitorului, it Teatro Massimo Vincenzo Bellini. Opera fost inaugurată la 31 mai 1890, în fața unui public entuziast (care a ocupat până la refuz cele 1200 de locuri), cu prezentarea celei mai cunoscute opere a sa, Norma.