Varză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Varza, care cuprinde mai multe soiuri de Brassica oleracea, este o plantă bienală, comestibilă, cu frunze mari, verzi sau roșii, cultivată ca plantă anuală pentru căpățânile sale cu frunze dense. Varza comună, numită și varză albă sau varză cu cap alb (Brassica oleracea var. capitata) pentru a o diferenția de varza roșie,[1] descinde din varza sălbatică (B. oleracea var. oleracea), la fel ca și multe alte subspecii cultivate agricol și folosite ca legume, cum ar fi brocoliul (Brassica oleracea var. italica), conopida (Brassica oleracea var. botrytis), varza de Bruxelles (Brassica oleracea var. gemmifera) și gulia (Brassica oleracea var. gongylodes).
Acest articol este despre varza comună. Pentru alte tipuri de varză vezi Brassica oleracea. |
Brassica oleracea | |
---|---|
Varză | |
Clasificare științifică (sistemul Cronquist (1981)) | |
Regn: | Plantae |
Diviziune: | Magnoliophyta |
Clasă: | Magnoliopsida |
Subclasă: | Dilleniidae |
Ordin: | Capparales |
Familie: | Brassicaceae |
Gen: | Brassica |
Specie: | B. oleracea |
Nume binomial | |
Brassica oleracea L. | |
Modifică text |
O varză cântărește în general între 500 și 1.000 gr. Recordul mondial de greutate în anul 2012 a fost de 62,71 Kg. Varza verde cu frunze netede și cu cap ferm este soiul cel mai comun, varza mov cu frunze netede și varza creață cu frunze șifonate de ambele culori fiind mai rare. Varza preferă zilele lungi, însorite, cum ar fi cele găsite la latitudini mai nordice vara. Căpățânile de varză sunt culese în general în primul an al ciclului de viață al plantei, dar dacă se dorește recoltarea semințelor, atunci plantele trebuie lăsate să crească un al doilea an și ținute separat de alte culturi de Brassica pentru a preveni polenizarea încrucișată. Varza este predispusă la mai multe deficiențe de nutrienți, precum și la mai mulți dăunători și boli bacteriene și fungice.
Cel mai probabil, varza a fost domesticită undeva în Europa în istoria antică înainte de 1000 î.Hr. Utilizarea verzei în bucătărie a fost documentată încă din Antichitate.[2] A fost descrisă ca un lux de masă în Imperiul Roman.[3] Până în Evul Mediu, varza a devenit o parte proeminentă a bucătăriei europene, după cum indică anluminurile manuscriselor medievale.[4] Au fost introduse noi variante începând din Renaștere, în principal de către popoarele de limbă germanică. Varza creață a fost dezvoltată în secolul al XVI-lea. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, varza a fost popularizată ca aliment de bază în Europa Centrală, de Nord și de Est.[5] Varza a fost folosită în Antichitate și Evul Mediu nu numai ca aliment ci și ca remediu popular pentru diverse afecțiuni, ca mai toate legumele. Începând cu Epoca Modernă timpurie, varza a fost exportată în America, Asia și în întreaga lume.[6]
Varza poate fi preparată în multe moduri diferite: pot fi aburiă, înăbușită, prăjită, sotată, fiartă, murată, fermentată sau consumată crudă. Varza crudă este o sursă bogată de vitamina K, vitamina C și fibre alimentare. Producția mondială de varză și alte Brassica în 2020 a fost de 71 de milioane de tone, condusă de China cu 48% din total.