Varietate (lingvistică)
formă specifică a unei limbi sau ansamblu de limbi / From Wikipedia, the free encyclopedia
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice[1][2]. În sociolingvistica americană s-a introdus și termenul lect (< el lektos „ales; cuvânt, expresie”) pentru denumirea varietății de limbă, folosit și ca element secund de compunere în denumirea a diverse tipuri de varietăți: idiolect (varietate individuală), dialect (varietate regională), sociolect (varietate socială) etc.[3] Mai ales în sociolingvistica americană, termenul „dialect” se folosește și cu sensul general de „varietate de limbă”, vorbindu-se de „dialect individual”, „dialect regional”, „dialect social” etc.[4].