Vaccin anti-oreion
From Wikipedia, the free encyclopedia
Vaccinul anti-oreion previne în condiții de siguranță oreionul. Atunci când se administrează unei majorități a populației, scad complicațiile la nivelul populației.[1] Atunci când 90% din populație este vaccinată. se estimează o eficacitate în proporție de 85%.[2] Pentru prevenția pe termen lung a acestei boli, sunt necesare două doze. Doza inițială este recomandată între vârstele de 12 și 18 luni. Cea de-a doua doza este administrată de obicei între vârstele de doi ani și șase de ani.[1] Utilizarea acestuia după expunerea, la persoanele care nu sunt deja imune, poate fi utilă.[3]
ATENȚIE !
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că Wikipedia nu prezintă nicio garanție în privința corectitudinii datelor pe care le conține.
Cu toate că depunem mult efort în a îmbunătăți informațiile din articole, acestea nu pot înlocui un sfat medical de specialitate. |
Vaccinul anti-oreion este foarte sigur, iar efectele secundare sunt în general ușoare.[1][3] Poate cauza o durere ușoară și o umflătură la zona injecției, dar și o ușoară febră. Efecte secundare mai severe sunt rare.[1] Există puține dovezi ce ar lega acest vaccin de complicații precum cele neurologice.[3] Vaccinul nu trebuie administrat persoanelor gravide sau celor ce au imunosupresie gravă.[1] S-au înregistrat rezultate slabe la copiii a căror mame au fost vaccinate în timpul sarcinii; însă nu au fost documentare rezultate grave în acest caz.[1][3] Deși vaccinul este dezvoltat în celule de găină, se poate administra și persoanelor care prezintă alergie la ouă.[3]
Cea mai mare parte a țărilor dezvoltate și multe țări în curs de dezvoltare îl includ deseori în programele de imunizare în combinație cu vaccinurile anti-rujeolă și anti-rubeolă cunoscut sub numele de ROR/MMR.[1] De asemenea, o formulă a celor trei specificate mai sus este disponibilă, la care se adaugă vaccinul anti-varicelă, cunoscut ca și RORV/MMRV(d).[3] Începând cu anul 2015, 110 țări au administrat vaccinul în acest mod. În zonele unde a fost efectuată vaccinarea la scară largă a rezultat o scădere de 90% a cazurilor de boală. Aproape jumătate de miliard de doze au fost administrate dintr-o singură varietate a vaccinului.[1]
Un vaccin anti-oreion a fost autorizat prima dată în anul 1948, însă acesta a fost eficient doar pe termen scurt.[3] Vaccinurile îmbunătățite au fost comercializate în anii 1960. În timp ce primul vaccin folosea un virus inactiv următoarele variante au folosit un virus viu, slăbit în prealabil.[1] Acesta se află pe Lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, ce prezintă cea mai importantă medicație necesară într-un sistem de sănătate de bază.[4] Începând din anul 2007 mai multe tipuri de vaccin au intrat în uz.[1]