Teoria dominoului
From Wikipedia, the free encyclopedia
„Teoria dominoului” a fost o teorie definitorie a Războiului Rece în anii 1950 - 1980, promovat la acea vreme de guvernul SUA, în special cu privire la Indochina, care a speculat că, dacă un stat într-o regiune va intra sub influența comunismului, țările din jur ar urma și ele să cadă sub influența acestuia, într-un efect de domino. Teoria dominoului a fost folosită de către administrațiile succesive ale Statelor Unite ale Americii în timpul Războiului Rece pentru a justifica necesitatea unei intervenții americane în unele locuri din lume.
Teoria dominoului a fost utilizată prima dată de președintele Eisenhower la 7 aprilie 1954 la o conferință de presă. În opinia sa dacă în Indochina comuniștii ajung la putere, vor ocupa apoi pe rând Burma, Thailanda și Indonezia. Prin aceasta vor obține un avantaj strategic și vor fi în stare să cucerească Japonia, Taiwan, Filipinele, Australia și Noua Zeelandă. Teoria a fost folosită apoi și de următorii președinți care i-au succedat lui Eisenhower: John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard Nixon printre altele pentru a justifica participarea SUA în Războiul din Vietnam. Teoria dominoului mai are o concepție mai puțin răspândită în presa occidentală conform căreia dacă țările respective nu pot fi curățate complet de comuniști, trebuie să contrabalanseze situația, asemănător împărțirii dominourilor în două părți, cum sunt de exemplu țările divizate RFG-RDG, Coreea de Nord-Coreea de Sud, respectiv China-Taiwan.