Richard Nixon
al 37-lea președinte al Statelor Unite ale Americii / From Wikipedia, the free encyclopedia
Richard Milhous Nixon (n. , Yorba Linda, California, SUA – d. , Manhattan, New York City, New York, SUA) a fost al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție. Înainte de președinție, Nixon fusese membru al Camerei Reprezentanților din partea statului California și a Partidului Republican, și apoi senator de California și al treizeci și șaselea vicepreședinte al SUA între 1953 și 1961 în mandatele prezidențiale ale lui Dwight Eisenhower.
Richard Nixon | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Richard Milhous Nixon |
Poreclă | Dick Nixon |
Născut | [1][2][3][4] Yorba Linda, California, SUA[5] |
Decedat | (81 de ani)[1][2][3][4] Manhattan, New York City, New York, SUA[6] |
Înmormântat | Richard Nixon Presidential Library and Museum[*][[Richard Nixon Presidential Library and Museum (presidential library and museum for U.S. President Richard Nixon in Yorba Linda, California)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
Părinți | Francis A. Nixon[*][[Francis A. Nixon (American businessman; father of U.S. president Richard Nixon)|]] Hannah Milhous Nixon[*][[Hannah Milhous Nixon (mother of Richard Nixon)|]][7] |
Frați și surori | Donald Nixon[*][[Donald Nixon (Architect of bottega the design studio (1914-1987))|]] Edward Nixon[*][[Edward Nixon (American businessman)|]] |
Căsătorit cu | Pat Nixon (–) |
Număr de copii | 3 |
Copii | Tricia Nixon Cox[*][[Tricia Nixon Cox (First daughter of Richard Nixon)|]][8] Julie Nixon Eisenhower[*][[Julie Nixon Eisenhower (American author)|]][8] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Religie | Quaker |
Ocupație | politician ofițer avocat autobiograf[*] om de stat |
Locul desfășurării activității | Washington, D.C. (–)[9] Whittier La Habra[*][[La Habra (city in Orange County, California, United States)|]] |
Limbi vorbite | limba engleză[2][10] |
Al 37-lea președinte al Statelor Unite | |
În funcție 20 ianuarie 1969 – 9 august 1974 | |
Vicepreședinte | Spiro Agnew (1969–1973), Gerald R. Ford (1973–1974) |
Precedat de | Lyndon B. Johnson |
Succedat de | Gerald Ford |
Al 36-lea vicepreședinte al Statelor Unite | |
În funcție 20 ianuarie 1953 – 20 ianuarie 1961 | |
Președinte | Dwight Eisenhower |
Precedat de | Alben Barkley |
Succedat de | Lyndon Johnson |
Senator al Statelor Unite | |
În funcție 4 decembrie 1950 – 1 ianuarie 1953 | |
Precedat de | Sheridan Downey |
Succedat de | Thomas Kuchel |
Congressman al Statelor Unite | |
În funcție 3 ianuarie 1947 – 1 decembrie 1950 | |
Precedat de | Jerry Voorhis |
Succedat de | Patrick Hillings |
Premii | Medalia Campaniei Americane[*] Medalia Campaniei din Asia-Pacific[*] Medalia Victoriei în al Doilea Război Mondial[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] () Omul Anului conform revistei Time () Omul Anului conform revistei Time () National Defense Service Medal[*][[National Defense Service Medal (service award of the United States Armed Forces)|]] Armed Forces Reserve Medal[*][[Armed Forces Reserve Medal (United States military service award)|]] |
Partid politic | Republican |
Alma mater | Colegiul Whittier(en)[traduceți] Universitatea Duke |
Profesie | avocat |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Nixon s-a născut în Yorba Linda, California. A absolvit Colegiul Whittier(en)[traduceți] în 1934 și școala de drept de la Universitatea Duke în 1937, revenind în California pentru a practica dreptul. Împreună cu soția sa, Pat Nixon, s-a mutat apoi la Washington pentru a lucra pentru guvernul federal în 1942. Ulterior, a servit în Marina Statelor Unite în al Doilea Război Mondial. Nixon a fost ales în Camera Reprezentanților din partea statului California în 1946 și apoi în Senat în 1950. Implicarea sa în cazul Alger Hiss i-a adus o reputație de anticomunist de frunte, precum și o notorietate națională. A fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la alegerile din 1952(en)[traduceți]. Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la alegerile din 1960, fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în 1962. În 1968, a candidat din nou pentru președinție și a fost ales.
Deși Nixon a escaladat la început implicarea Statelor Unite în Războiul din Vietnam, a sfârșit prin a retrage SUA din conflict până în 1973. Vizita efectuată de Nixon în 1972 în Republica Populară Chineză a deschis comunicațiile între cele două țări și a dus la normalizarea relațiilor diplomatice. El a inițiat o destindere a relațiilor cu Uniunea Sovietică și a semnat în același an Tratatul Împotriva Rachetelor Balistice(en)[traduceți]. Pe plan intern, administrația sa a adoptat în general politici ce transferau puterea de la Washington către state. Printre altele, el a lansat inițiative pentru combaterea cancerului și a drogurilor ilegale, a impus controlul salariilor și prețurilor, a pus în aplicare desegregarea școlilor din Sud, a implementat reforme ale mediului, a introdus legi pentru reformarea sistemului sanitar și de protecție socială. Deși a fost președinte în timpul aselenizărilor ce au început cu Apollo 11, el a înlocuit explorarea spațială umană cu misiuni ale navetelor spațiale. A fost reales cu ușurință în 1972.
Al doilea mandat al lui Nixon a fost marcat de o criză în Orientul Mijlociu, soldată cu un embargo asupra petrolului și cu resetarea procesului de pace în Orientul Mijlociu, dar și de o serie de dezvăluiri legate de Scandalul Watergate. Scandalul a escaladat și l-a costat pe Nixon mare parte din susținerea politică, astfel că la 8 august 1974 a demisionat în condițiile în care era aproape sigur că va fi demis de Congres. După demisie, el a acceptat amnistierea venită din partea succesorului său, Gerald Ford. După retragerea din viața politică, Nixon a scris nouă cărți și a efectuat numeroase călătorii în străinătate, ceea ce a contribuit la reabilitarea imaginii sale publice. A suferit un grav accident cerebral la 18 aprilie 1994, și a murit după patru zile, la 81 de ani.