Stimulator cardiac
From Wikipedia, the free encyclopedia
Un stimulator cardiac (denumit și pacemaker sau stimulator artificial) este un dispozitiv medical care emite impulsuri electrice, transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchii inimii, cu scopul de a regulariza bătăile inimii. Dispozitivul electronic miniaturizat emite excitații de ritm regulat, pentru o inimă cu centri fiziologici incapabili să asigure ritmul cardiac normal.[1]
Una din cele mai obișnuite afecțiuni care duc la necesitatea folosirii unui stimulator cardiac se numește bradicardie, adică frecvanța cardiacă este prea joasă pentru a corespunde cerințelor organismului.[2]
Primele stimulatoare cardiace au apărut, și au fost implantate, în anul 1958, fiind produse de firma Siemens-Elema în Suedia. [3]