Stat de drept
From Wikipedia, the free encyclopedia
Statul de drept este o doctrină în gândirea juridică continentală europeană, originară din jurisprudența germană. Poate fi tradus în limba engleză ca „stat de drept”, alternativ „stat juridic”, „stat de drept”, „stare de justiție”, „stare de drepturi” sau „stat bazat pe justiție și integritate”.[1]
Statul de drept este un „stat constituțional” în care exercitarea puterii guvernamentale este constrânsă de lege[2] și este adesea legată de conceptul anglo-american al statului de drept, dar diferă de acesta prin faptul că subliniază și ceea ce este doar (adică, un concept al dreptății morale bazat pe etică, raționalitate, drept, drept natural, religie sau echitate). Astfel este opusul lui Obrigkeitsstaat sau Nichtrechtsstaat[3] (un stat bazat pe folosirea arbitrară a puterii) și al lui Unrechtsstaat (un non-Rechtsstaat cu capacitatea de a deveni unul după o perioadă de dezvoltare istorică).
Într-un „Rechtsstaat”, puterea statului este limitată pentru a proteja cetățeanul de exercitarea arbitrară a autorității. Cetățenii împărtășesc libertăți civile și pot folosi tribunalul.