Song Qingling
From Wikipedia, the free encyclopedia
Rosamond Song Qingling (n. , Shanghai, Republica Populară Chineză – d. , Beijing, Republica Populară Chineză) a fost o politiciană chineză. Ca cea de-a treia soție a lui Sun Iat-sen, unul dintre liderii revoluției din 1911 care a creat Republica Chineză, ea era adesea stilată ca Doamna Sun Iat-sen. Se trage din familia Song și, alături de frații ei, a jucat un rol important în politica Chinei înainte și după 1949.
Song Qingling | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1][2][3][4] Shanghai, Republica Populară Chineză |
Decedată | (88 de ani)[1][2][3][4] Beijing, Republica Populară Chineză |
Înmormântată | grave of Soong Ching-ling[*][[grave of Soong Ching-ling (grave)|]] |
Cauza decesului | cauze naturale (leucemie) |
Părinți | Charlie Soong[*][[Charlie Soong (Methodist Episcopal missionary, late Qing revolutionary, businessman (1863-1918))|]] Ni Kwei-tseng[*][[Ni Kwei-tseng ((1869-1931), mother of Soong sisters)|]] |
Frați și surori | Soong Ai-ling[*][[Soong Ai-ling (wife of H. H. Kung (1889-1973))|]] Soong May-ling[*][[Soong May-ling (Chiang Kai-shek's wife, First Lady of the Republic of China (1897–2003))|]] T. V. Soong[*][[T. V. Soong (politician chinez)|]] Soong Tse-an[*][[Soong Tse-an (Chinese businessman, youngest brother of Madame Chiang Kai-Shek)|]] T. L. Soong[*][[T. L. Soong (banker)|]] |
Căsătorită cu | Sun Iat-sen (–) |
Cetățenie | Dinastia Qing (–) Republica Chineză (–) Republica Populară Chineză (–) |
Ocupație | politiciană |
Limbi vorbite | limba chineză[5][6] limba engleză |
Honorary President of the People's Republic of China | |
În funcție – | |
Chairman of the Standing Committee of the National People's Congress | |
În funcție – | |
Precedat de | Zhu De[*][[Zhu De (Marshal of the People's Republic of China (1886-1976))|]] |
Succedat de | Ye Jianying[*][[Ye Jianying (former Head of State of the People's Republic of China (1897-1986))|]] |
Vice Chairman of the Standing Committee of the National People's Congress | |
În funcție – | |
Vicepreședinte al Republicii Populare Chineze | |
În funcție – | |
Precedat de | Zhu De[*][[Zhu De (Marshal of the People's Republic of China (1886-1976))|]] |
Succedat de | Ulanhu[*][[Ulanhu (politician chinez)|]] |
Membru al Congresului Național al Poporului | |
Legislatură | 5th National People's Congress[*][[5th National People's Congress (Chinese legislative session (1978–1983))|]], 4th National People's Congress[*][[4th National People's Congress (Chinese legislative session (1975–1978))|]] |
Vice-Chairperson of the National Committee of the Chinese People's Political Consultative Conference | |
Premii | mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami»[*][[mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami» (International chupapito)|]] () |
Partid politic | PCC KMT Revolutionary Committee of the Chinese Kuomintang[*][[Revolutionary Committee of the Chinese Kuomintang (political party in the People's Republic of China)|]] |
Alma mater | McTyeire School[*][[McTyeire School (Chinese educational facility for girls)|]] Wesleyan College[*][[Wesleyan College (educational facility in Georgia)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
- Acesta este un nume chinezesc; numele de familie este Song.
După înființarea Republicii Populare Chineze în 1949, ea a deținut mai multe poziții importante în noul guvern, inclusiv Vice-Președinte (1949-1954; 1959-1975) și Vice-Președinte al Comitetului Permanent al Congresului Național al Poporului (1954-1959; 1975-1981) și a călătorit în străinătate la începutul anilor 1950, reprezentând țara la o serie de evenimente internaționale. În timpul Revoluției Culturale, ea a fost puternic criticată.[7] În urma eliminării lui Liu Shaoqi ca președinte în 1968, ea și Dong Biwu, în calitate de vicepreședinți, au devenit, de facto, șefii de stat ai Chinei până în 1972,[8] atunci când Dong a fost numit Președinte Interimar. Song a supraviețuit crizei politice în timpul Revoluției Culturale, dar a apărut mai puțin frecvent după 1976. În calitate de Președinte al Comitetului Permanent al Congresului Național al Poporului din 1976 până în 1978, Song a fost din nou șeful interimar al statului. În timp ce era bolnavă în mai 1981, ea primit titlul special de „Președinte Onorific al Republicii Populare Chineze”.