Războiul Iran-Irak
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul dintre Iran și Irak (cunoscut și sub denumirea de Primul Război din Golful Persic și alte nume) a fost un conflict militar între armatele Irakului și Iranului. Războiul a început în septembrie 1980 și a durat până în august 1988, fiind cel mai lung război convențional al secolului al XX-lea.[10][11][12] A fost cunoscut sub denumirea de „Războiul din Golful Persic” înainte de „Războiul din Golf” din 1990.[13]
Războiul Iran-Irak | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războaielor din Golful Persic | |||||||||
În sens orar: Soldați iranieni dotați cu măști de gaze împotriva armelor chimice irakiene, bucuria soldaților iranieni după eliberarea orașului Khorramshahr, Donald Rumsfeld și Saddam Hussein în timpul unei întâlniri cu privire la ajutorul dat de SUA Irakului, platormă petrolieră iraniană distrusă de Marina Americană în Operațiunea Nimble Archer. | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Iran PDK UPK CSRII Da'awa | Irak[Notă 1] MPI[1] | ||||||||
Conducători | |||||||||
Ruhollah Khomeini Abulhassan Banisadr | Saddam Hussein Ali Hassan al-Majid | ||||||||
Efective | |||||||||
600.000 de soldați 100.000-150.000 trupe paramilitare Pasdaran și Basij 100.000 miliții 1000 de tancuri 4000 de vehicule blindate 7000 piese de artilerie 747 avioane 750 de elicoptere[2] | 850.000 de soldați în 1980 (1.500.000 în 1988) 3500 de tancuri 8630 de vehicule blindate 12.330 piese de artilerie 3000+ avioane 1900+ elicoptere[3] | ||||||||
Pierderi | |||||||||
~500.000 de victime;[4][5][6][7][8][9] pierderi economice de 500+ miliarde $[6] | ~400.000 de victime; pierderi economice de 500+ miliarde $[6] | ||||||||
Modifică date / text |
Războiul a început când Irak a atacat Iranul pe 22 septembrie 1980, printr-o invazie terestră și aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state și temerile Irakului legate de o insurgență Șiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluția Iraniană. Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără o declarație de război, trupele sale au avut un succes limitat și au fost respinse rapid de iranieni care au recuperat aproape tot teritoriul pierdut până în iunie 1982. În următorii șase ani, Iranul a fost în ofensivă.[14]
În ciuda cererilor Consiliului de Securitate al ONU de încetare a focului, ostilitățile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea de ambele părți a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni ca Iranul să părăsească tot teritoriul ocupat pentru a respecta granițele de dinainte de război, stabilite în 1975 prin Acordul de la Alger(en)[traduceți]. Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în 2003.[14][15]
Războiul a cauzat numeroase pierderi omenești și economice - aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniți - însă nu a adus nici despăgubiri de război și nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial,[16] prin prisma tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „țara nimănui” și utilizarea armelor chimice (precum gazul muștar) de către Irak împotriva trupelor iraniene și a civililor irakieni kurzi. La vremea respectivă, Consiliul de Securitate al ONU a declarat faptul că „au fost folosite arme chimice în lupte”. Totuși, în aceste declarații ale ONU nu se preciza faptul că doar Irak a folosit arme chimice, astfel încât „comunitatea internațională" a păstrat tăcerea în timp ce Irak folosea arme de distrugere în masă împotriva iranienilor și a irakienilor kurzi.”[17][18][19]