Răscoala Țărănească din 1907
revoltă țărănească din 1907 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu morți și răniți.[1][2] Cauzele sunt, încă, controversate[3] : au fost ani cu recolte mult mai slabe (ex. 1899, 1904), țărănimea își mărea constant suprafața agricolã, în detrimentul marii proprietăți, marea majoritate a țărănimii nu participă la revoltă, indivizi ce nu erau muncitori agricoli participă la evenimente, au fost mobilizați zeci de mii de țărani, ca soldați, ce nu au susținut revolta, din contră. Aceste aspecte nu scuză însă nici represiunea brutală, care a urmat și nici numărul de morți.[3][4][5]
Răscoala Țărănească din 1907 | |||||
---|---|---|---|---|---|
O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculați lângă Buzău. | |||||
Informații generale | |||||
| |||||
Beligeranți | |||||
Armata Română | țărani răsculați | ||||
Conducători | |||||
Carol I al României Gheorghe Grigore Cantacuzino Dimitrie Sturdza Alexandru Averescu | Trifan Roman Grosu Ion Dolhescu Grigore Roman Susținuți de: Constantin Mille Constantin Dobrogeanu-Gherea Octav Băncilă Cristian Racovski | ||||
Pierderi | |||||
necunoscute, minore (ex. Lt Nițulescu) | 1786 de morți (Gen. Dabija) 11.000 de morți (estimări Chirot și Ragin) 10.000 de arestați | ||||
Modifică date / text |
După modul cum s-a extins și conform declarațiilor celor ce au luat parte la evenimente, socialiștii au avut un rol important în organizarea de agitatori și propagandă (ex. Adevărul, pe atunci de factură socialistă, ziarul Dimineața, C. Mille, Dobrogeanu Gherea, Octav Băncilă, Cristian Rakovski, etc), pe modelul celor executate în Imperiul Rus.[3][4][5]