Robert al II-lea al Scoției
From Wikipedia, the free encyclopedia
Robert al II-lea (n. , Paisley Abbey(d), Scoția, Regatul Unit – d. , Dundonald Castle(d), Scoția, Regatul Unit) a domnit ca Rege al Scoției din 1371 până la decesul său, fiind primul monarh al Casei Stuart. El a fost fiul lui Walter Stuart și Marjorie Bruce, fiică a regelui scoțian Robert Bruce cu prima sa soție, Isabella de Mar.
Robert al II-lea al Scoției | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Paisley Abbey(d), Scoția, Regatul Unit |
Decedat | (74 de ani) Dundonald Castle(d), Scoția, Regatul Unit |
Înmormântat | Scone Abbey[*][[Scone Abbey (abbey in Perth and Kinross, Scotland, UK)|]] |
Părinți | Walter Stuart, al 6-lea Mare Prefect al Scoției[*] Marjorie Bruce[*][[Marjorie Bruce (Scottish princess (c. 1296 – 1316/17))|]] |
Căsătorit cu | Elizabeth Mure[*][[Elizabeth Mure (Wife of Robert, who became Robert II of Scotland after her death)|]] (din ) Euphemia de Ross[*] (din ) |
Copii | Robert al III-lea al Scoției[*] Robert Stuart[*] Alasdair Mór mac an Rígh[*][[Alasdair Mór mac an Rígh (Scottish nobleman)|]][1] David Stewart, Earl of Strathearn[*][[David Stewart, Earl of Strathearn (Scottish Earl)|]][1] Elizabeth Stuart, Contesă de Crawford[*] Walter Stewart, Lord of Fife[*][[Walter Stewart, Lord of Fife (Scottish prince)|]][1] Thomas Stuart[*][1] Sir John Stewart, Lord of Burley[*][[Sir John Stewart, Lord of Burley (Peerage person ID=105316)|]][1] Sir John Stewart of Cardney[*][[Sir John Stewart of Cardney (Peerage person ID=108130)|]][1] Alexander Stewart[*][[Alexander Stewart (Canon of Glasgow.)|]][1] ...încă 13 |
Religie | creștinism |
Ocupație | politician |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | conte |
Familie nobiliară | Casa Stuart |
Rege al Scoției | |
Domnie | – |
Predecesor | David al II-lea al Scoției |
Succesor | Robert al III-lea al Scoției[*] |
Modifică date / text |
Edward Bruce, fratele mai mic al lui Robert Bruce, a fost numit moștenitor prezumtiv, dar a murit fără moștenitori pe 3 decembrie 1318. Marjorie a murit probabil în 1317 într-un accident de călărie și parlamentul l-a decretat pe fiul ei, Robert Stuart, drept moștenitor prezumtiv, dar această numire a încetat pe 5 martie 1324 la nașterea unui fiu, David, al regelui Robert și celei de-a doua lui soții, Elisabeta de Burgh. Robert Stuart a devenit Mare Prefect al Scoției la moartea tatălui său, pe 9 aprilie 1326, și, în același an, parlamentul l-a confirmat pe tânăr drept moștenitor în cazul în care Prințul David moare fără succesor. În 1329, regele Robert a murit, iar David, în vârstă de șase de ani, i-a succedat la tron sub tutela lui Thomas Randolph, Conte de Moray.
Edward Balliol, fiul regelui John Balliol, ajutat de englezi și de nobilii scoțieni care fuseseră dezmoșteniți de către Robert I, a invadat Scoția și a înfrânt armata lui Bruce pe 11 noiembrie 1332 la Dupplin Moor și la Halidon Hill pe 19 iulie 1333. Robert, care a luptat la Halidon, s-a refugiat alături de unchiul său, regele David, în Castelul Dumbarton. David a fugit în Franța în 1334 și parlamentul, încă funcțional, îi numește pe Robert și pe John Randolph, al 3-lea Conte de Moray drept gardieni ai regatului. Randolph a fost capturat de englezi în iulie 1335 și în același an Robert a îngenuncheat în fața lui Balliol, punând capăt astfel rolului de gardian. Funcția a fost reinstaurată în 1338 și Robert deținut-o până când David s-a întors din Franța în iunie 1341. Ostilitățile au continuat și Robert a luptat alături de David la Neville's Cross pe 17 noiembrie 1346. Robert ori a evadat, ori a fugit de pe terenul de luptă, dar David a fost capturat și a rămas un prizonier până când a fost răscumpărat în luna octombrie 1357.
Robert s-a căsătorit cu Elizabeth Mure în jurul anului 1348, recunoscându-i astfel pe cei patru fii și cele cinci fiice. Din căsătoria lui ulterioară cu Euphemia de Ross în 1355 s-au născut încă doi fii și două fiice. Robert s-a răzvrătit împotriva regelui în 1363, dar a renunțat în urma amenințării cu pierderea dreptului său la succesiune. David a murit în 1371 și Robert i-a succedat la vârsta de 55 de ani. La granița de sud, atacurile în zonele ocupate de englezi au continuat și, în 1384, scoțienii au recâștigat controlul asupra celor mai multe teritorii ocupate. Robert s-a asigurat că Scoția a fost inclusă în armistițiul anglo-francez din 1384 și a fost un factor important în lovitura de stat din noiembrie, când a pierdut controlul țării, mai întâi în favoarea fiului său cel mare, John, și apoi în 1388 în favoarea fratelui mai mic al lui John, Robert. Regele Robert a murit în Castelul Dundonald în 1390 și a fost înmormântat la Scone Abbey.