Revolta din ghetoul Varșoviei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Revolta din ghetoul Varșoviei (în germană Aufstand im Warschauer Ghetto, în poloneză Powstanie w getcie warszawskim) a fost revolta armată a evreilor din ghetoul Varșovia din Polonia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împotriva efortului ocupanților naziști germani ai orașului de a deporta restul de populație evreiască a ghetoului în lagărul de exterminare Treblinka și lagărul de exterminare Majdanek. Răscoala a fost îndreptată împotriva germanilor și a colaboratorilor lor evrei și a început pe 18 ianuarie 1943. Cea mai semnificativă parte a revoltei a avut loc între 19 aprilie, când ghetoul a refuzat să se predea generalului de poliție Jürgen Stroop, care a ordonat, ca ghetoul să fie ars clădire după clădire, ceea ce s-a încheiat la 16 mai 1943, când rezistența evreiască, extrem de slab înarmată și aprovizionată, a fost astfel zdrobită [1]. În total au fost uciși 13.000 evrei arși de vii sau sufocați de gazele de ardere. Stroop a raportat 110 victime (16 morți/93 răniți).[2]
Revolta din ghetoul evreiesc al Varșoviei din 1943 | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Frontul de vest | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Organizațiile de rezistență ale evreilor din ghetou
| Germania nazistă | ||||||
Conducători | |||||||
Mordechaj Anielewicz† Paweł Frenkiel† | Jürgen Stroop Ferdinand von Sammern-Frankenegg | ||||||
Efective | |||||||
circa 600 luptători ŻOB și circa 400 luptători ŻZW, plus un număr de combatanți polonezi | efectiv zilnic de 2,090 combatanți inclusiv 821 Waffen-SS | ||||||
Pierderi | |||||||
circa 13,000 persoane ucise pe loc, 56,885 deportați - majoritatea:civili necombatanți (estimări germane) | cel puțin 17 uciși, 93 răniți (cifre germane) | ||||||
Modifică date / text |
Luptătorii evrei au fost sprijiniți în acțiunea lor disperată de activiști ai Rezistenței poloneze. A fost cea mai mare revoltă a evreilor din timpul Holocaustului.[3]
Evreii știau că revolta era condamnată la eșec și că supraviețuirea lor era puțin probabilă. Marek Edelman, singurul comandant ZOB supraviețuitor, a relatat ulterior, că inspirația lor de a lupta a fost de „a nu permite germanilor să aleagă ei momentul și locul morții noastre”. Potrivit Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, revolta a fost „una dintre cele mai semnificative evenimente din istoria poporului evreu”.[4]