Puterea dublă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Puterea dublă” (în rusă Двоевластие Dvoevlastie) a fost un termen folosit pentru prima oară de liderul communist bolșevic Vladimir Ilici Lenin (1870–1924)[1] în articolul din ziarul Pravda cu acest titlu[2], în care a descris situația creată de Revoluția din Februarie, prima dinmtre cele două revoluții ruse din 1917. Două puteri au coexistat și au intrat în competiție pentru ligitimitate: sovietele, în principal Sovietul din Petrograd, și Guvernul provizoriu al social democraților, care se dorea continuatorul oficial al vechiului aparat birocratic.
Lenin a afirmat că această situație profund instabilă a constituit o șansă unică a sovietelor și bolșevicilor pentru cucerirea puterii prin zdrobirea subredului guvernul provizoriu și constituirea sovietelor ca bază a unei noi forme de puteri în stat.
Această noțiune avea să fie baza pentru stategiile următoarelor revoluții conduse de comuniști în alte țări ale lumii, inclusiv în revoluția din China din 1949 condusă de Mao Zedong (1893–1976) la încheierea războiului civil (1927–1931 și 1946–1949), precum și în Europa Răsăriteană după al Doilea Război Mondial (1939–1945).