Primul Război Sino-Japonez
război între China și Japonia în perioada 1894–1895 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Primul Război Sino-Japonez (1 august 1894 – 17 aprilie 1895) a avut loc între Dinastia Qing al Chinei și Japonia perioadei Meiji, în primul rând pentru controlul asupra Coreei. După mai mult de șase luni de luptă continuă și succese ale armatei și marinei Japoneze și pierderea portului chinezesc Weihaiwei, în februarie 1895 conducerea dinastiei Qing a cerut încheierea păcii.
Primul Război Chino-Japonez Primul Război Sino-Nipon | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Trupe japoneze în timpul războiului Chino-Japonez | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Conducători | |||||||||
Li Hongzhang Ding Ruchang† | Itō Hirobumi Împăratul Meiji | ||||||||
Efective | |||||||||
630 000 oameni
Armata Beiyang | 240 000 oameni Marina Imperială Japoneză | ||||||||
Pierderi | |||||||||
35 000 morți sau răniți | 1 132 - 17 000 morți în luptă 3 973 răniți | ||||||||
Modifică date / text |
Primul Război Sino-Japonez | |
Nume chinezesc | |
---|---|
Chineză tradițională | 甲午戰爭 |
Chineză simplificată | 甲午战争 |
Sens literal | Războiul Jiawu – în referire la anul 1894 în sistemul sexagenar tradițional |
Hanyu Pinyin | Jiǎwǔ zhànzhēng |
Nume japonez | |
Kanji | 日清戦争 |
Kyūjitai | 日清戰爭 |
Sens literal | Războiul Japonia–Qing |
Rōmaji | Nisshin sensō |
Nume coreean | |
Hangul | 청일전쟁 |
Hanja | 淸日戰爭 |
Sens literal | Războiul Qing–Japonia |
Romanizarea Revizuită | Cheong-il jeonjaeng |
McCune–Reischauer | Ch'ŏngil chŏnjaeng |
Modifică text |
Războiul a fost o indicație clară a eșecului încercărilor dinastiei Qing de a moderniza armata și să combată amenințările la adresa suveranității sale, în special în comparație cu succesul Japoniei în perioada de după Restaurația Meiji.[1] Pentru prima dată în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia și de prestigiul dinastiei Qing, împreună cu tradiția clasică în China au suferit o lovitură majoră. Pierderea umilitoare a Coreei ca stat vasal a declanșat un protest public fără precedent. În China înfrângerea a fost un catalizator pentru o serie de revoluții și schimbări politice conduse de Sun Iat-sen și Kang Youwei. Aceste tendințe se vor manifesta mai târziu în Revoluția Xinhai (1911).