Pesimism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Pesimismul se definește ca atitudinea omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal.[1] În sens filozofic, pesimismul este un concept opus optimismului și potrivit căruia răul, iluzia, suferința predomină în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente.[1] Optimismul și pesimismul, deși reprezintă două moduri opuse de a gândi și de a interpreta lucrurile, pot fi cel mai bine explicate dacă sunt plasate pe un continuum,[2] pentru că aceeași persoană poate evolua în timp în ceea ce privește gradul de optimism sau poate avea doze diferite de optimismul cu care privește aspectele vieții sale (familie, carieră, relații etc.).[3]
Într-o perspectivă simplistă, pesimismul este o alegere. Oamenii nu se nasc pesimiști, ei devin așa într-un anumit context de viață.[4] Printre emoțiile negative pe care le pot experimenta sunt anxietatea, furia, dezgustul, vinovăția, teama sau stima de sine redusă.[4] Toate descriu stabilitatea sau instabilitatea emoțională a unei persoane. Mai mult, aceste persoane predispuse la aceste emoții sunt și vulnerabile la situații stresante. Din acest motiv, deseori situațiile obișnuite sunt interpretate ca fiind amenințătoare, iar frustrările minore trec drept dificultăți de nedepășit.[4]
Există studii conform cărora persoanele negativiste performează mai bine în situații legate de înșelătorie, manipulare, formarea impresiilor și etichetare, sunt foarte atente la detalii, ceea ce scade șansa de eroare și crește gradul de acuratețe. În general însă, persoanele cu negativitate crescută prezintă un nivel mai ridicat de insatisfacție și tind să se concentreze pe aspectele neplăcute legate de sine, de viitor și alți oameni.[4]
Specialiștii fac diferența între două tipuri de pesimism: pesimismul defensiv și pesimismul deprimant. Pesimismul defensiv se referă la anticiparea unor potențiale evenimente negative sau efecte ale acțiunilor noastre și pregătirea mentală pentru a le depăși. În acest sens persoana se mobilizează să le preîntâmpine, dar în același timp se așteaptă la ce e mai rău, pentru a se proteja cumva de ce va urma.[5] Pesimismul deprimant este o trăsătură extremă care constă în tendința exacerbată de a vedea exclusiv aspectele negative, indiferent de situație.[6]