Parlamentul European
From Wikipedia, the free encyclopedia
Parlamentul European (abreviat PE) este o autoritate legislativă a Uniunii Europene (UE). Parlamentul este ales prin vot direct o dată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene exercită puterea legislativă a UE. Parlamentul este compus din 705 de membri, care reprezintă al doilea cel mai mare electorat democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili în 2009).[1][2][3]
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| |||
Tip | Parlament Unicameral | ||
---|---|---|---|
Președinte | Roberta Metsola , PPE, din 11 ianuarie 2022 | ||
Vice-președinți | 14 Mairead McGuinness (PPE) Rainer Wieland (PPE) Ramón Luis Valcárcel (PPE) Ildikó Gáll-Pelcz (PPE) Ioan Mircea Pașcu (PPE) Bogusław Liberadzki (S&D) Sylvie Guillaume (S&D) David Sassoli (S&D) Alexander Graf Lambsdorff (ALDE) Ulrike Lunacek (V/ALE) Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL) Ryszard Czarnecki (CRE) Ramón Luis Valcárcel Siso (PPE) Evelyne Gebhardt (S&D) | ||
Liderul celui mai mare grup politic | Manfred Weber, PPE, din 4 iunie 2014 | ||
Membri | 705 eurodeputați
| ||
Sistem de vot | Liste de partid, algerea unui singur candidat, majoritate proporțională | ||
Ultimele alegeri | Alegeri pentru Parlamentul European, 2014 | ||
Locul de întâlnire: | 1. Clădirea Louise Weiss: Strasbourg, Franța(în imagine)
2. Espace Leopold: Bruxelles, Belgia Secretariat: Luxembourg & Bruxelles | ||
Site: | www.europarl.europa.eu |
Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere și secrete. Însă, prezența la vot pentru alegerile Uniunii Europene au scăzut la fiecare alegere consecutiv din acel an, și au fost sub 50% din 1999. Prezența la vot în 2009 a fost de 43% din totalul votanților europeni, variind de la 90% în Luxemburg și Belgia (unde este folosit votul obligatoriu) până la 20% în Slovacia; în 18 din 27 de state membre (în 2009) a fost de sub 50%.[4]
Deși Parlamentul European are puterea legislativă pe care Consiliul și Comisia nu o posedă, acesta nu are controlul formal asupra inițiativei legislative, cum de altfel majoritatea parlamentelor naționale al membrilor Uniunii o au.[5][6][7] Parlamentul este „prima instituție” a UE (menționată în tratate, având precedent ceremonial peste toate celelalte organe de autoritate la nivel european),[8] și împarte în mod egal puterile legislative și cele bugetare cu Consiliul (cu excepția câtorva domenii în care se aplică procedurile legislative speciale). Are, de asemenea, controlul asupra bugetului UE. În cele din urmă, Comisia Europeană, organul executiv al UE, răspunde în fața Parlamentului. În special, Parlamentul alege președintele Comisiei, și aprobă (sau respinge) numirea întregii Comisii. Poate forța, ulterior, Comisia (consiliul de comisari europeni) să demisioneze prin adoptarea unei moțiuni de cenzură.[5]
Ultimele alegeri la nivel european au fost alegerile din 2019. Parlamentul European are trei sedii oficiale – Bruxelles (Belgia), Luxemburg și Strasbourg (Franța).
Luxemburg este sediul birourilor administrative („Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament („sesiunile plenare”) au loc la Strasbourg și la Bruxelles. Reuniunile comisiilor au loc la Bruxelles.[9][10]