Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale
From Wikipedia, the free encyclopedia
Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale (ICESCR) este un tratat multilateral adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966 prin intermediul GA. Rezoluția 2200A (XXI) și a intrat în vigoare începând cu 3 ianuarie 1976.[1] Își angajează părțile să lucreze pentru acordarea drepturilor economice, sociale și culturale (ESCR) către teritorii și persoane care nu sunt autonome, inclusiv drepturile la muncă și dreptul la sănătate, dreptul la educație și dreptul la un nivel de trai adecvat. În ianuarie 2020, Pactul are 170 de părți.[3] Alte patru țări, inclusiv Statele Unite, au semnat, dar nu au ratificat Pactul.
Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale | |
Părțile și semnatarii ICESCR: semnat și ratificat semnat, dar nu ratificat nici semnat, nici ratificat | |
Tip | Rezoluție Adunarea Generală a Națiunilor Unite |
---|---|
Semnat | 16 decembrie 1966[1] Sediul Central al Națiunilor Unite, New York City |
Intrat în vigoare | 3 ianuarie 1976[1] |
Semnatari | 71 |
Participanți | 170 |
Depozitar | Secretarul General al Națiunilor Unite |
Limbă | Franceză, engleză, rusă, chineză, spaniolă și arabă[2] |
Prezență online | |
International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights la Wikisource | |
Modifică date / text |
ICESCR (și Protocolul său opțional) face parte din proiectul de lege internațional pentru drepturile omului, împreună cu Declarația universală a drepturilor omului (DUDH) și Pactul internațional pentru drepturile civile și politice (ICCPR), inclusiv primul și al doilea protocoale opționale.[4]
Pactul este monitorizat de Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale.[5]