Organizație interguvernamentală
From Wikipedia, the free encyclopedia
O organizație interguvernamentală, denumită și organizație internațională guvernamentală, este o formă de asociere a statelor suverane sau a altor organizații interguvernamentale, întemeiată pe dispozițiile unui tratat, având un act constitutiv și organe comune și având o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor sau organizațiilor care o compun.[1][2]
Articolul 2 al Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) definește organizațiile internaționale ca fiind "organizațiile interguvernamentale"[3][4].
Comisia de Drept Internațional a propus definiția următoare: "o asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituție și organe comune și posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre."[4]
Sunt elemente care definesc o organizație interguvernamentală:
- asocierea de state suverane;
- înființarea organizației este rezultatul acordului de voință exprimat de statele fondatoare într-un act constitutiv (cartă, constituție, convenție etc);
- permanența instituției;
- existența organelor proprii, permanente;
- dobândirea personalității juridice distincte;
- imunitatea și privilegiile recunoscute funcționarilor pe teritoriul statelor membre.[5][6]
De regulă, numai statele sunt membre ale organizației interguvernamentale. În mod excepțional, alte entități pot fi membre ale acestor organizații: în Liga Națiunilor puteau fi membre dominioanele sau coloniile, iar India a devenit membră a ONU înainte de a-și declara independența.[7]
Calitatea de membru se dobândește prin participarea la elaborarea actului constitutiv sau prin aderare și se pierde prin excludere sau retragere voluntară.[8]
Membrii asociați (state care nu îndeplinesc toate condițiile pentru a deveni membre ale organizației), observatorii (state nemembre, mișcări de eliberare națională, organizații internaționale) și participanții cu statut consultativ (organizații neguvernamentale) pot participa la anumite lucrări ale organizației interguvernamentale[9]. Din punct de vedere instituțional, o organizație interguvernamentală poate avea următoarea structură:
- organe plenare, în care sunt reprezentate toate statele membre, cum ar fi: Adunarea Generală, conferința, congresul etc.;
- organe restrânse, în care sunt reprezentate numai unele state membre, de regulă acelea care au un rol preponderent în domeniul de activitate al organizației sau prin rotație ori prin alegeri periodice;
- secretariatul, alcătuit din funcționari internaționali[9].
Organizațiile interguvenamentale fac parte din categoria organizațiilor internaționale, alături de organizațiile neguvernamentale.
Organizațiile internaționale neguvernamentale sunt create și administrate de persoane fizice. Pentru a dobândi recunoașterea personalității juridice, aceste organizații trebuie să fie constituite potrivit legilor unui anumit stat, legea sediului fiind aplicabilă oricărei asemenea organizații. Toate organizațiile internaționale create de persoane fizice sunt clasate, potrivit dreptului internațional, ca neguvernamentale, deși unele dintre acestea îndeplinesc funcții importante (de ex: Interpolul, Comitetul Internațional al Crucii Roșii)[2][10]
Organizațiile interguvernamantale nu se confundă cu grupurile de state (G8) sau cu coalițiile, acestea din urmă nefiind constituite decât pentru o perioadă determinată de timp și pentru a soluționa o anumită problemă.